sînt așă oameni, care insistă pe părerea lor,insistă în credo-ul lor, și într-un final, trebuie să trăiești  după regulile lor. e greu să-i suporți, în viață și în fiecare zi, e anormal să te supui tîmpeniilor în care  cred și care ți le bagă pe gît, cu fiecare fleac. sînt ș de-aiștea care îi asigură pe alții că n-ai dreptate, și îi întorc împotriva ta, să zicem că fac o armată, toată împotriva ta. există niște tabuu-ri în cotidian, nu o faci așa mizer. să ai doar autoritate ori dreptate ori nu  mai știu ce. 

probabil să trăiești noaptea, mai mult decît ziua,
 reprezintă o influență importantă asupra ce gîndești și cum te simți.
mă umplu de întrebări pentru fiecare celulă.
unii oameni te înalță, apoi e greu să cazi.
#2
pihpah, ma influenteaza foarte fain insomniile astea,
m-am trezit si priveam cum se enerveaza tatal meu,
intotdeauna e nervos in dimineti, dupa betie, si pregatindu-se de serviciu,
injura in dreapta si in stinga, pe toti, in special pe mine!
ieri am baut: 3 beri, doua pahare de coniac, si unu de vin dulce.
ieri n-am mincat, decit pe la ora patru dimineata, apoi ma impuneam sa adorm.
ieri am baut pe stomacu gol, impresionant!

trebuie să evadez de aicea, de oriunde sunt și ar trebui să fiu, să ajung.
mă simt incapabil în ce trebuie să fac, și chiar sunt, adică , voi fi.
nu am plăcerea de a mă expune/deschide cuiva nou, de fapt,..
     de mult am încetat să mă simt bine printre oameni.
vreau să, nu,.. simt că o s-o fac, chiar dacă , poate nu o vreau.
 în orice caz nu pot să fac film.
mă alcoolizez mai des, la asta se rezumă plăcerea mea din a trăi.
adu fete acasă și încearcă să le violezi, așa se comportă unu ca mine. mă cred urît.
s-au adunat într-un fel toate la mine-n cap și mă catapultez,
să zicem că mă catapultez din toată rutina asta, de care-s mai mult ca săturat.
mă îmbăt mai greu, decît înainte,  mai greu de cît aș vrea.
 și, e remarcabil să zic, băutura mă calmează/
 #2
ar trebui să bag multe puncte,.. (de astea) ,
că stau și mă gîndesc la fiecare-n parte prea serios.
să dormi și să mănînci cînd vreai și cînd nu , în ritm la cîntecu care sună amu,..
#3
ar fi mai fain, fiecare depresie să fie un fel de discotecă. nu că n-ar fi în cap.
în după-amiaza asta, ieșind să fumez, am simțit o stare de calm, și de fel n-am înțeles-o,
dacă trăiești niște frică, adrenalină poate, parcă îți lecuiește nervii.
am început să le scriu tuturor ca apoi să nu vreau să vorbesc,
mă văd făcînd așa pentru a mă simți cumva necesar, să fiu întrebat,
sună parc-aș fi o marcă de țigări rare, care nu le mai găsești prin fiecare chioșc.
#4
probabil să trăiești noaptea, mai mult decît ziua,
 reprezintă o influență importantă asupra ce gîndești și cum te simți.

citeodata ma comport, imi permit, sa fiu un bou adevarat.
imi e rusine ca-s incapabil sa-mi abtin emotiile, oricit de grele n-ar fi.

şei mai levaia săptămînă din anu ista. 

di şi bleadi mi-o venit să-mi aduc aminte de o proastă..

îmi pare rău că nu pot să-mi degaj ura pe ea, 

ar trebui să merg s-arunc cu ouă ori să scriu prostii.

eu cred că mă urăsc, pentru ce am devenit.

mi-am făcut-o cu mîna mea, cu ochii, însumi. 

serios vorbind, prost sînt eu, ea-i mult mai deşteaptă. 

mă enervează cum mă simt, îmi asudă tot corpul. 

mă trezesc cu o durere de cap ș de moral. întrebarea care mă deranjează e: de ce am rămas să stau acolo?. era o tîmpenie toată discoteca aia, încercam să mă bag într-o grupă de oameni care n-aveau nici un interes în a mă vedea acolo. de ce blea am rămas ș am băut? mă trezesc cu o durere de cap și mi se spune că sunt un idiot, ba chiar însumi mi-o zic. am rămas să ascult tot ce-mi zice bunica, că am venit beat, ș am cheltuit bani într-aiurea. mă gîndesc că mă rupeam în două, vrînd să plec, dar și să rămîn. în final am înțeles că oricum nu mă rețin veșnic acolo, ș nici n-aș vrea. am înțeles astăzi că vorbeam fiind ș eu ș ei băuți, și ajungînd pînă la starea în care nu-ți rostești cuvintele cum trebu.

da, nu vreau să stau acasă, aș bea o bere acuma, tre să mă tîrîi după bani. bani bani bani. ce stupiditate devin.

##

ieri

ca tancu

prost eram

astăzi milă mi-e de mine

că împușcam

la rînd, în sine

omoram mă eu pe mine