sunt într-o stare care îmi provoacă incomodități să scriu.
singurătatea îmi e incomodă, pentru că tre să te distrezi.

minutele se scurg atît de repede,
eu nu știu unde tre să plec,
de nu știu undeva.
sînt stropi de ploaie și e frig,
ș nebunii pe ulițe strigă,
cine dracu are acuma plăcerea, să umble brambura prin oraș ș prin cîmp.,
să facă tîmpenii-n picioare, pe ghenunchi, ori culcat la pămînt..

blea, zavisesc pe facebook ca un mudac ș nu știu și caut, cînd de fapt,..
credo-ul meu necesită o altă destinație, ori întrebuințare.
e enervant să mă găsesc așa de inutil ș inuman, aparținînd doar umbrelor.
am nevoia să trimit pe cineva nahui, acuma, nu știu, parcă-mi par toți pidari.