era un gînd de undeva aflat , care spunea că nu se merită grabă în viață,
toate ce se-ntîmplă sînt potrivite ție, locul unde te afli, mîncarea care-o mănînci,
oamenii pe care-i vezi, stările pe care le simți și toate altele,..
dacă mă simt singur, ar trebui să am răbdare, pînă la un anumit moment, în care,..
realizez că tre să mă schimb și că nu știu cum, probabil toți o au. nedumerirea asta.
- am privit o dramă ș m-o pus pe gînduri. nu-mi plac dramele.
alteori s-ar spune că tre să acționezi îndată ce percepi că lucrurile nu stau bine,
nu-ți place patul în care te-ai trezit, sari din el, culcăte-n altu, dormi pe jos..
să zic că n-am gustat din mulțimea de perspective, nu,.. dar nu din toate.
și întotdeauna apărea sentimentul straniu de neajuns, .. de incomod.
- mai fumez cîte-o țigară dimineața, de ceva timp dorm cu zilele.
o oarecare ironie-i viața asta, îmi joacă teatru des ș eu nu umblu la spectacole.
sentimentul acela de satisfacție care-l ai, cînd evadezi din normal și începi ..
a umbla pe dealuri, ori a asculta muzică la volum, a bea vin, chiar și a fi melancolic..
a-ți aminti de trecut ori a-ți tulbura viața cu orice diversitate irelevantă.
- m-am pus pe lenevit ș-așa am stat toată iarna (aproape toată).
nu știu ce perspective și viziuni au alții din generația mea, de vîrsta mea +/-,
sînt ș de-aiștea care nu-ș văd viitoru limpede, toți o trecut ș poate mai trec prin asta,
cîteodată ești statornic, ferm. alteori - nelămurit.. pînă îți găsești un job, un pat, o farfurie..
peste timpul ce trece, uiți de hainele uzate - de amintirile irosite în atîtea gîndire..
ce dilemă e schimbarea asta a omului, niciodată n-aș vrea s-o percep.

în ultimele 3 săptămîni.
din toți banii cîștigați cu nervi ș oboseală. într-o cameră de hotel în care, adormeam aievea,greu.
cu gîndul la tine și imagini care-mi trezeau bucurie și un fel de voioșie, și cu toate celelalte,
înainte de-aceste trei săptămîni, credeam c-o să ajung într-o altfel de situație.
în orice caz, nu mă așteptam la așa o decepție. nu că n-ar fi și situația asta o lecție..
știu de ceva timp că toate decurg într-așa un mod de inimaginabil, poate aveam așteptări?..
wah. nu cred că e chiar potrivită spontanietatea asta. n-aș vrea să fie/să fiu, aici.
cu a doua chitară stricată ș fără bani,țigări, într-o situație neclară cu fata de care-mi place,
vreau să plec, da.. de ce?! poate mă liniștesc acolo cu împrejurările alea și toate care nu-s aici.
am observat cît de mult sînt influențat/manipulat de simple cuvinte și idei. wah.
cît eram singur, poate eram mai puternic? în orice caz mai stabil, iar frumuseți și satisfacții,
chiar fiind ele ș de alt soi, oricum predominau.. că nu trebuia să gîndesc pentru doi și,
spre deosebire de mine, nu trebuia să acord atîta atenție emoțională altui om.
femeia-i o abuză, la sigur, iar dacă e o femeie nelămurită - e imposibilă.
de multișor timp n-am simțit atracție, credeam că am și uitat ce e aia dragoste,..
o relație presupune împărțirea lucrurilor ș gîndurilor.. nu credeam că alții îs așă destrăbălați,
și mă distrează și pe mine.