crede-ai tu or n-ai crede-n mistică, fie de cuviința ta. eu însă sînt încă indecis, ce soi de mistică e asta.

     vin eu deci din sat, după o lună de stat acolo, iar fiecare-ar trebui să știe la cît de singur rămîi și la cît de tentat ești în ispite de oricare soi. nebuneala din orașu ăsta m-o doborît și, după vr-o două zile de beție ș greață/mahmureală, tind să văd (fiind ș azi oleacă beat) cît farmec e-n tot orașu ăsta. petrecut astăzi umblînd prin oraș, iar spre seară, obosit, mergînd în rutieră, văd o fată cu care mă sărutam vro doi ani în urmă, voioasă de caracter. îi arăt că poate-ar vrea să ieșim la o plimbare, la care ea nu răspunde, poate din cauza că nu a înțeles, ori că merge spre un alt iubit, oricum mă resemnez,. weh. mai continuă drumu, am fumat niște iarbă și îmi simt anxietatea, mai coboară niște oameni și,.. mă uit, pe scaunu din spatele ei stă o alta, care-am sărutat-o, vro patru ani în urmă. era cu un băiat, iar eu, cu jointu-n geantă, și oleacă de-alcool în cap, nu știu cum s-o salut și pe ea, că, n-ar fi frumos.. mai spre stația mea îi zic băiatului: ia cheam-o pe domnișoara aia. el mirat mă privește, ea tot, mirați ambii.. cu ăștia am schimbat și-o frază. am ieșit voios, îmi pare așa ridicolă situația.
     pe drum spre rutiera asta, mergeam prin curți și mă dureau tălpile de la asfalt, trecuse ș-o pisică neagră , drept pe drumu din față, și o cotisem printr-un parc, pe cărări.