vineri, 29 martie 2019
luni, 25 martie 2019
duminică, 17 martie 2019
vineri, 15 martie 2019
joi, 14 martie 2019
miercuri, 13 martie 2019
joi, 7 martie 2019
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copi
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copi
miercuri, 6 martie 2019
luni, 4 martie 2019
am băut vro trei litri de bericică, anterior, iar acu e ora 6, și cu un ceas jumate-n urmă eram deja treaz, insomniile astea, le-aș spune insomniile dracului, dar îmi dau seama că mai degrab-aș profita. hah.
beau bere, iaca. mă bunghesc înspre cerul care-ncepe a prinde lumină, și-i devine albastru mai deschis, trag o țigară, din șase cîte mi-o rămas, ascult ci cîntă o fimeie, az o intrat un chitarist cu prietenu său în troleu, și-o cîntat cevai melodie de dragoste, iar la un vers, o-ntins mîna, arătînd către o fetișcană frumușică care stătea pe-aproape, era haios. prietenu de-ăsta, ș-o scos căciula, una din alea de iarnă, chitaristu-n negru, cu ochelari, și prietenu lui, mai grăsuț, cu căciula aia, tot umbla prin troleu, iar peste vro două stații, cît o gătit cîntecu și le-o urat tuturor mai multe zîmbete, au ieșit ambii zîmbind și a dracului de bucuroși.
ufh, încep a rozovi nourașii de pe cer, iar eu tot n-am avut cum să evit să fiu sentimental cu tine.
lucrez acu la un proiect despre covoarele moldovenești, și am niște fîțîială cu toate astea, și-am văzut un amplificator pe net, din bucurești, pe care intenționez să-l achiziționez, și-am rugat-o pe nata să-i scrie lu horia, să meargă să-l vadă pe drum spre chișinău,..
tare mai sper să ajungă. printre altele, m-o cam săturat muzicienii ăștia, că am mai văzut niște băieți pe la ștefan, unu cîntînd aceleași patru acorduri, iar altul umblînd cu husa de la chitară și cerșind bani, îmi pare tare prostesc, cu toate că sigur se rușinează și oamenii să dea bani, dar la dracu, e nașpa să umbli și să ceri așa, *pentru muzicanț*. uwh, cevai timp în urmă am scris unei trupe care-o și participat la eurovision, o propunere de-a face-o repetiție, și după ce i-am văzt pe-acolo, mi-o trecut pofta. probabil i-aș scrie lu un basist, însă e și el foarte încadrat în note, .. sper să plec la văratic cu nea horia, și să cîntăm la dracu. se închide într-atît de mult, în muzică, neneacu, că îmi vine să-l înjur.
cu serviciu ăsta, am tot mai puțin timp să cînt, și chef.
am trecut zilele astea pe la un magazin de instrumente muzicale, mă uitam la strune pentru o chitară din sat, de-acolo. că am rupt o strună, și-am tot zis că tre să iau una, plus la astea, mă gîndeam să iau și alte piese, ewh. tre să le iau înainte să plec la sat, numaidecît. din tot ce-am să cîștig, reiese, că mai mult de jumătate investesc în muzică.
gata, îmi bate cu roș-oranj în casă. peste molbert și bicicletă, și-apropo, am și o chitară nouă, nici nu mai știu dac-am mai scris despre asta. e o chitară care tre s-o mai prelucrez, nici n-am conectat-o, dar era un dar interesant,.. de la un neneac, care venise pe la mine recent, și-am băut binișor, cîntat, iar el mă tot roagă să-i arăt chestii și chestii din ale cîntării la chitară. într-un moment o și-nceput a cînta binișor, o ținut-o două minute, iar apoi, o revenit la ce cînta anterior, acorduri grele, solo-uri aritmice, și din astea.. are o manieră cumvai impulsivă de-a cînta, și de-a vorbi, e și foarte nerăbdător cumvai, însă mi-o plăcut să găsesc niște porniri interesante în solo-urile lui, și-ncercam să nu-l limitez, ori să fiu prea critic în privința a ce cîntă și cum.)
cîteodată mă simt bine cînd sînt enervat, totuși e mai bine să fii enervat decît disperat.
mă tot complac în cercul ăsta de prieteni de patruzeci, și oameni maturi, și,.. cît de neplăcut uneori ar fi, dar mă cred crescut din alte timpuri. n ultima vreme în genere nu m-am văzut decît cu adrian, awh, și-apropo am fost pe la el acasă, trăiește acu la stăuceni, singurel, și începe la fel cum am început-o și eu, ei, de la jumate, căci de cît trăiesc aicea, erau chestii și chestii, apoi tot dispăreau, (mă refer la mobilier) și-am rămas în camera aproape goală, și tot stăteam așa, pînă n-am început s-aduc lucruri, fotolii și masă, care le-am tot mutat, dintr-un loc în altu, într-un final punîndu-le în același loc unde erau cînd trăia și taică-meu aicea. (ascult de-o oră același a dracului de cîntec) ... și-am stat vro două ceasuri pe la adri, dat peste cap vro patru-cinci shoturi de țuică cu grapefruit, și-am plecat, pe la vro 8:50, ajungînd la stație, taman cînd venea troleu, o nouă rută din stăuceni pîn în centru.
recent am visat că stricaseși chitara, și-ncercam disperat s-o repar, iar după ce mă treziseși, nu puteam realiza, ori accepta faptul că era de fapt un vis și e-ntreagă frumușica mea. // chitara nu-i femeie, nu te lasă. // cu cît mă evită femeile, cu-atît mai mult mă-ndrăgostesc în ea... iar acu, cevai zile-n urmă, avuseși altă nelămurire,.. nu-nțelegeam dacă am visat or nu ce cîntam, căci era o melodie la un tempou destul de rapid. /// dacă-i să mă gîndesc la cum decurg repetițiile mele, îmi dau seama că multe ori nu simt emoție în ce cînt, doar de rareori, cînd se-ntîmplă. ascultaseși ce-am înscris cu horia, și era așa un trash, tîmpit cu multă vorbăraie. și totuși cîntările astea, stupide, a-ritmice, trebuiesc să se-ntîmple. asta-i o lecție care-am învățat-o mai demult, cevai de genu: when the things go shitty, just continue. mi-ar plăcea să i-o spun și lu horia.
nici n-ai să-ți imaginezi, că uite-acu, scriind de o oră, ascultînd același cîntec, am dat să privesc chitara, și-am văzt reflexia feței pe dekă, ce moment fain,.. // m-o făcut să zîmbesc.
beau bere, iaca. mă bunghesc înspre cerul care-ncepe a prinde lumină, și-i devine albastru mai deschis, trag o țigară, din șase cîte mi-o rămas, ascult ci cîntă o fimeie, az o intrat un chitarist cu prietenu său în troleu, și-o cîntat cevai melodie de dragoste, iar la un vers, o-ntins mîna, arătînd către o fetișcană frumușică care stătea pe-aproape, era haios. prietenu de-ăsta, ș-o scos căciula, una din alea de iarnă, chitaristu-n negru, cu ochelari, și prietenu lui, mai grăsuț, cu căciula aia, tot umbla prin troleu, iar peste vro două stații, cît o gătit cîntecu și le-o urat tuturor mai multe zîmbete, au ieșit ambii zîmbind și a dracului de bucuroși.
ufh, încep a rozovi nourașii de pe cer, iar eu tot n-am avut cum să evit să fiu sentimental cu tine.
lucrez acu la un proiect despre covoarele moldovenești, și am niște fîțîială cu toate astea, și-am văzut un amplificator pe net, din bucurești, pe care intenționez să-l achiziționez, și-am rugat-o pe nata să-i scrie lu horia, să meargă să-l vadă pe drum spre chișinău,..
tare mai sper să ajungă. printre altele, m-o cam săturat muzicienii ăștia, că am mai văzut niște băieți pe la ștefan, unu cîntînd aceleași patru acorduri, iar altul umblînd cu husa de la chitară și cerșind bani, îmi pare tare prostesc, cu toate că sigur se rușinează și oamenii să dea bani, dar la dracu, e nașpa să umbli și să ceri așa, *pentru muzicanț*. uwh, cevai timp în urmă am scris unei trupe care-o și participat la eurovision, o propunere de-a face-o repetiție, și după ce i-am văzt pe-acolo, mi-o trecut pofta. probabil i-aș scrie lu un basist, însă e și el foarte încadrat în note, .. sper să plec la văratic cu nea horia, și să cîntăm la dracu. se închide într-atît de mult, în muzică, neneacu, că îmi vine să-l înjur.
cu serviciu ăsta, am tot mai puțin timp să cînt, și chef.
am trecut zilele astea pe la un magazin de instrumente muzicale, mă uitam la strune pentru o chitară din sat, de-acolo. că am rupt o strună, și-am tot zis că tre să iau una, plus la astea, mă gîndeam să iau și alte piese, ewh. tre să le iau înainte să plec la sat, numaidecît. din tot ce-am să cîștig, reiese, că mai mult de jumătate investesc în muzică.
gata, îmi bate cu roș-oranj în casă. peste molbert și bicicletă, și-apropo, am și o chitară nouă, nici nu mai știu dac-am mai scris despre asta. e o chitară care tre s-o mai prelucrez, nici n-am conectat-o, dar era un dar interesant,.. de la un neneac, care venise pe la mine recent, și-am băut binișor, cîntat, iar el mă tot roagă să-i arăt chestii și chestii din ale cîntării la chitară. într-un moment o și-nceput a cînta binișor, o ținut-o două minute, iar apoi, o revenit la ce cînta anterior, acorduri grele, solo-uri aritmice, și din astea.. are o manieră cumvai impulsivă de-a cînta, și de-a vorbi, e și foarte nerăbdător cumvai, însă mi-o plăcut să găsesc niște porniri interesante în solo-urile lui, și-ncercam să nu-l limitez, ori să fiu prea critic în privința a ce cîntă și cum.)
cîteodată mă simt bine cînd sînt enervat, totuși e mai bine să fii enervat decît disperat.
mă tot complac în cercul ăsta de prieteni de patruzeci, și oameni maturi, și,.. cît de neplăcut uneori ar fi, dar mă cred crescut din alte timpuri. n ultima vreme în genere nu m-am văzut decît cu adrian, awh, și-apropo am fost pe la el acasă, trăiește acu la stăuceni, singurel, și începe la fel cum am început-o și eu, ei, de la jumate, căci de cît trăiesc aicea, erau chestii și chestii, apoi tot dispăreau, (mă refer la mobilier) și-am rămas în camera aproape goală, și tot stăteam așa, pînă n-am început s-aduc lucruri, fotolii și masă, care le-am tot mutat, dintr-un loc în altu, într-un final punîndu-le în același loc unde erau cînd trăia și taică-meu aicea. (ascult de-o oră același a dracului de cîntec) ... și-am stat vro două ceasuri pe la adri, dat peste cap vro patru-cinci shoturi de țuică cu grapefruit, și-am plecat, pe la vro 8:50, ajungînd la stație, taman cînd venea troleu, o nouă rută din stăuceni pîn în centru.
recent am visat că stricaseși chitara, și-ncercam disperat s-o repar, iar după ce mă treziseși, nu puteam realiza, ori accepta faptul că era de fapt un vis și e-ntreagă frumușica mea. // chitara nu-i femeie, nu te lasă. // cu cît mă evită femeile, cu-atît mai mult mă-ndrăgostesc în ea... iar acu, cevai zile-n urmă, avuseși altă nelămurire,.. nu-nțelegeam dacă am visat or nu ce cîntam, căci era o melodie la un tempou destul de rapid. /// dacă-i să mă gîndesc la cum decurg repetițiile mele, îmi dau seama că multe ori nu simt emoție în ce cînt, doar de rareori, cînd se-ntîmplă. ascultaseși ce-am înscris cu horia, și era așa un trash, tîmpit cu multă vorbăraie. și totuși cîntările astea, stupide, a-ritmice, trebuiesc să se-ntîmple. asta-i o lecție care-am învățat-o mai demult, cevai de genu: when the things go shitty, just continue. mi-ar plăcea să i-o spun și lu horia.
nici n-ai să-ți imaginezi, că uite-acu, scriind de o oră, ascultînd același cîntec, am dat să privesc chitara, și-am văzt reflexia feței pe dekă, ce moment fain,.. // m-o făcut să zîmbesc.
duminică, 3 martie 2019
vineri, 1 martie 2019
Abonați-vă la:
Postări (Atom)