vineri, 24 ianuarie 2020

una de-a lu Stănescu, redactată puţin
nu cum sunt eu sunt eu
ci cum eşti tu sunt eu
un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lăsat să fie.

miercuri, 22 ianuarie 2020

nu că nu m-aș fi acomodat cu olanda ș nervii care îmi creează fiecare splash, să-i zicem, însă acum caut de lucru ș îmi apare ș chestiuni cu job de-acolo, ș încă așa, impulsiv. ah, ș vreau să lucrez în acelaș domeniu, acelaș job, da.. să spăl vase în bucătărie.

sâmbătă, 18 ianuarie 2020

mă chiar tem de bucuria care mă mișcă în ultimu timp, căci ar fi tentant s-o cred marazmatică, ori infantilă, ori tinzînd spre o nebunie, însă mă mai rup enorm de cum îmi sună chitara, și ce cînt, și de aproape fiecare zi, cu toate că-s cumvai pe limite. anyway, azi am ajuns spre telecentru și nu era nime pe-aici, și nici urmă de nervi ori disperare, cu toate c-am înghețat puțin, însă am dat de niște repetiții la moldovafilm, și-am improvizat puțin prin hol, iar apoi m-am rugat la ei. cică fac lecții de tobe acolo, .. faină treabă!
și-am avu ieri o repetiție cu andrei, un nene de vro 45, care era cam băut, însă o mers binișor, printre altele discutînd despre motive pentru cîntecele, și în contextu ăsta am ajuns să ascult niște muzicuță din anii tinereții mele, cu anume genul de motive din care aș fura!.
https://www.youtube.com/watch?v=Uk6dHqCH7IY

poate ajung azi să cînt, că m-am tot pornit cu chitara în oraș, în speranță că nea Horia o da  un sunet,.. cu toate că ultimele ori, mi-am cam făcut de cap pe-acolo, și era cumvai supărat, ori nuș. stranie influență o are neneacu ista, încă neclară probabil pentru mine, ori ne-acceptată.

duminică, 12 ianuarie 2020

te-am zărit în vis, prin geam. erai frezată chel, ca mine.
priveai cam sec, cum ești în alb, pe creștet ți-așezau coroane fine.
și-am ridicat o piatră să arunc, și am făcut-o fără să-mi dau seama.
sînt om, urăsc, și-ncerc să fug de teamă.

sâmbătă, 11 ianuarie 2020

în ultimile două zile, mi-am dat seama de nimicnicia mea, adîncă ș acută,
cu toate că, poate dacă eram mai deștept, îmi dădeam seama de asta,
mai înainte, cu muult înainte.
de pe cînd mi s-a spus că n-am nici o valoare, or de cînd ar fi trebuit să fi perceput că-s ignorat,
și e o chestie care mă cuprinde acum, per general.
căci nu mă refer numai la dragostea aia pierdută, ori la un atașament părintesc care nu l-am avut.
în ultimele două zile, și-am reușit în zilele astea să și nu dorm, mi s-au revelat chestii,..
iar cînd vezi toți oamenii dimprejur oarecum rugîndu-ți absența,
nici nu îmi dau seama de cît de pierdut îs.
m-aș băga și-acu, chiar,.. să fug de-aici, pur și simplu pentru că îs în surplus.
și totuși maniera în care văd viața, îmi permite să fiu și în acest caz optimist, somehow.
doar că dacă le-aș băga pe toate peste cap, ar fi o a naibii de-a depresie.
azi, mergînd spre apus de soare, mi-am permis să stau un cinșpe minute, în bătaia vîntului și,
să-mi fumez o țigară din care aveam, și să sorb din berea care-o aveam,
și mă gîndeam dacă e echitabil să mă prăpădesc pe drumuri.
iar dimineața-mi trecuse cu, ba încercări și insistențe,
ba line melodii care izvorau cu plăcere din toată treaba aia: chitara ș eu.
tind să mă detașez într-o măsură enormă de lume.
nu știu. dar știu că-s tare prăpădit, la moment.
și ce-ar fi de dulce o susținere .

vineri, 10 ianuarie 2020

"Voiam"
Adrian Păunescu
Voiam să-ți spun că ninge și te invit afară,
Afară din cetate, către păduri, oriunde.
Un mărunțiș din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor și tandru, dar cine să mai știe
Și viscolele sterpe incendiază marea.
Și mai voiam să-ți dărui un vechi cojoc de oaie
Și mai voiam să-ți dărui un drum până la munte
Și niște flori de toamnă, ținute-ntr-o odaie,
Dar nuștiu câtă vreme avem de amănunte.
Te-an deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Voiam să-ți spun că-i bine și n-ai de ce te teme,
Voiam să-ți spun adio. Voiam să-ți spun că ninge.
după o mahmureală pe cinste, cu ghenunchii şi coatele roase pîn la sînge,
cu urme de răni şi pe spate, nici nu voiam s-aduc aminte, de tristeţea care mă roade, adesea.
după o singurătate dizolvată în fraze, scrise pe foi, ori pe pereţi,
pentru tine, însă ştiute doar de ochi ai mei, şi cîntate singurătăţii doar,..
am să revin..
https://www.youtube.com/watch?v=PiaEtQN6kBM
https://www.youtube.com/watch?v=M4KHEsqAZVA

marți, 7 ianuarie 2020

tare nu prea am chef de-a scrie or cunoaște fete noi, știind că tre să repeți iarăși aceleași fraze, să depui același efort, și mă mai descurajează faptul că îmi par așa naive femeile care-așteaptă să fie cîștigate. ce tîmpenie.