trebuie să accepți. ăsta e unica frază care mă face să merg mai departe.
miercuri, 24 februarie 2021
ewhm, din pozele de jos, cred că e clar c-am ajuns într-un buclucaș, ..well, într-o dimineață după cum duraseră-și cîtevai beții bune, m-am trezit să văd tîmpenia asta de crăpătură, și mi-am revenit instant, treaz. totuși, nu îndrăznesc să fac niște remanierări în modul de viață și modul de-a mă satisface de muzica care-o fac, și care-o fac în mare parte doar pentru mine. cevai ori am încercat să înscriu și mi-am dat seama de o inutilitate a acestui gest/fapt. era un crack dureros, și mare încercare-i să sper c-o să fac reparațiile de cuviință care-or să aibă efectul necesar. îmi pare rău să recunosc că de fapt au fost momente cînd trînteam chitara și probabil, răspunsul ei, pe cît de blînd cîteodată, pe-atît de aspru a fost și alteori.
dar să lăsăm subiectul chitării mie, iar printre altele, cum ar fi jamuri în care mă cufundam și mă trezeau în alte lumi care-mi păreau străin de frumoase.. erau și multe zile care le-am scăpat din minte, din abundența alcoolului și oboselii, însă, toate apogeurile de care sunt satisfăcut pentru aceste cîtevai luni trecute, se datorează anume alcoolului și băuturii, prietenilor, dorinței persistente de-a mă îneca în muzică, muzica mea. * chiar acuma, cînd scriu, ca și cum aș urla, eu o știu, și o simt, pătimind undeva.. *
cîteodată, dacă-i chestia în a-ți lămuri trecutul și prezentul și viitorul, găsești o abordare potrivită, pentru moment, care însă se pierde dacă nu te ții legat cu scotch de ea, .. știm noi de care scotch. păi, cum îs mai degrabă tentat să fac abuz de prăpădiri, probabil pentru că acolo mă regăsesc?!, îs tentat să o șterg pi-undeva să am o lună-ntreagă de beții, și hard-on-uri în a-ți apuca chitara, așa - cu capul bădăgăninduse pe umeri, precum un cîine de pe bordul mașinii, care și-l balansează în ritmul accelerațiilor și frînărilor, iar eu să mi-l balansez într-o mare de volum al notelor, care-ntre altele le mai simți și-n vîrful degetelor.
mă gîndeam, la fel cum o făceam de cînd am gustat din frivolitatea țărilor europene, despre un trai pe mal de mare, ori ocean,.. într-un oraș unde-s oamenii adecvați și unde-i *viața bună*. în paralel îmi mai cheltuiam din timp abordînd și o posibilitate de-a dispărea din tot ce ține de civilizația modernă,.. mă refer la orașe și tot ce-i performant.
te priveam zîmbind, acolo-n alură..
cu-ale voastre mîini ascunse-n una-n alta.
oare-nghețai pe-a florilor străzi?..
vineri, 12 februarie 2021
Abonați-vă la:
Postări (Atom)