Only that land is mine, which dwells in my soul.
Like a native without papers, I walk into it.
It sees my sadness and my loneliness.
It puts me to sleep and covers me with a fragrance-stone.
Orchards blossom within me, my invented flowers,
My own streets.
Only: there are no houses.
They were ruined since my childhood. . .
Their inhabitants stray in my air.
They seek a dwelling؏they live in my soul.
Hence I smile when my sun shines a bit,
Or I cry, like a quiet rain at night.
Once both faces
Were covered with a love-shine
Night and Space. . .
Now I imagine:
Even when I walk back
I go forward to the road of high gates—
Beyond them, wide steppes spread out,
Where exhausted thunders spend the night
And broken lightnings.

Marc Chagall.

nu pot evita să menționez ce efect benefic are singurătatea față de mine, singurătatea fizică în care mă aflu,  aș spune că mi-e plăcută necunoașterea, ori , hai să-i zic, dezvirginarea unui gînd/ teme/ cîntec/ cărți/ și chestii din astea, ce au o măreție oarecare în ele. ( am început dimineața cu un show în premieră auzit, de hendrix). la sigur n-o să-mi ajungă timp să le aflu pe toate, dar acuma: i give a fuck.
în gînd atîtea chestii îmi par ideale, îmi place să privesc așa către ce-mi rămase a privi.
am o zgîrîetură, nu, mai bine spus o tăietură/ adîncitură mărișoară pe nas, pe vîrful lui. arată cam stupid. e de la accidentu ăla la fel de stupid. 

nu-mi sunt interesant nici mie.
nimeni nu-mi scrie, nimănui nu-i vorbesc, monoton, zile ușoare. prea ușoare să le pot înțelege, de ce dracu am devenit așa detașat. nu vreau să fac nimic, nu vreau decît să beau și să mănînc. am înțeles că m-am prins într-o situație stupidă.
îmi vîndusem chitara, am cheltuit toți banii în mai puțin de două săptămîni. dac-ar fi altfel, cred c-aș sta undeva singur, și-aș bea și mînca. doar atît.
mă simt aiurea că sunt răcit, îmi trece greu, că de fapt nu fac tratament. mă dor plămînii, în orice caz, erau niște zile în care nu suportam nici 20 minute fără a tuși. așa era și la o sesiune muzicală, la care am ajuns beat. începusem să tușesc și nu mă puteam reține, am lăsat neglijent chitara și-am țîșnit afară. mă tot duceam încolo din 10 în 10 minute și fumam cîte jumate de țigară. în orice caz sesiunea aia era reușită, cît de cît.
astăzi, îmi trecu un gînd neplăcut, înțeleg că trebuie ceva schimbat, în mine, în cum sunt și cine sunt, dar nu știu ce. am ajuns într-un rahat tare neplăcut cu iubirea asta.  cred că am o stare lipsită de sentimente și emoții, parcă sunt un indiferent, e greu explicabilă. am ajuns într-o situație în care evit emoții, cred. am ajuns într-una în care, sunt văzut ca un nimeni, neimportant, intangibil.
mi se pare falsă chiar și relația cu familia și prietenii, cîteodată.
drogurile îți fac o iluzie periodic trecătoare. apoi devii așa sumbru ca mine?
de-aș scrie atîta în referatu care-l am de predat. ar fi sigur superb.
îmi amintesc de un vers, era așa : its been 20 years since ive touch the woman skin.
privisem astăzi o mulțime de melodrame/comedii. n-am gust de muzică. mă plictisește.
mă uit la foile scrise și mă gîndesc cît de stupid ar fi să le citesc, de altfel n-am citit nimic nici din blog.
nu mi-e somn, e ora 12 fără un sfert și urmează o noapte a dracului de neplăcută. 

stau a 3-a zi în casă. n-am fumat de tot atîtea. mă tot uitam la filme. începuse să mă doară și spinarea. de la atîta lene. aș vrea să exclud fumatul. mă frînez de acest anotimp. cum și presupuneam, sunt într-o avalanșă de mesaje, se mișcă toate, încet, le observ curgînd, pe rînd, pînă cînd cu săptămînile, apoi, cu zilele, ș-or să ajungă la ore.
#2
de pe hîrtie.
se apleacă cînd mergi în fața ecranului!
fiecărei replici, îi aplici un cadru.
fiecare ideie merită atît cît înseamnă.
inscripție: don't touch me, i'm on lcd!
aveți curajul de a vă folosi de propriul simț al rațiunii.
pînă unde ridici, de-acolo cobori.
#3
toamna îmi amintește de bătrînețe. e un anotimp vîrstnic.

3:37

#1

am o schimbare continuă de regim, acum, 3 noaptea, vreau să dorm și nu pot, ieri, abia la 4 începusem să privesc filme. 

îmi amintesc acum de o situație cu valeria, despre care scrisem mai demult (trebuie recitit). 

mergeam pe drum și ea-mi spuse despre faptu că se sărutase cu un prieten,  eu atuncea mă enervasem foarte tare. am pornit la deal, lăsînd-o singură, apoi , peste cîțiva metri pornisem după ea. îmi amintesc starea mea de atunci, eram copleșit de emoții, aveam o minte tulbure, mi s-au schimbat de vreo trei ori lumile/pămîntul de sub picioare. eram instabil/incert/ incontrolabil eului meu.  era o trădare de sine. 

nici nu știu de ce am urmat-o , vroiam răzbunare?, ori vroiam s-o depășesc? mai simplu ar fi să zic ce-a fost, pentru că nu mai știu ce vroiam.  

de ce mă mai culcasem cu ea? că n-am făcut-o  să sufere. admit că vroiam să mă cufund în plăcere și uitare. moral îmi pare dezgustător.  vroiam s-o rănesc, să-mi arunc emoțiile-n ea. mi se pare foarte aiurea cruzimea care o simțeam atuncea, sărutînd-o . poate era de fapt desăvîrșirea/vîrful. atîtea emoții, contradictorii, contradictorii însăși faptului. 

totuși ea nu-și pierdu frumusețea, iar eu , o vroiam pe ea.

#anterior.
e o nebunie în ziua de azi, oamenii știu că pot înlocui oameni, simplu, azi, acum. ne-ajungînd a-i cunoaște, a-i înțelege, îi lasă, ori îi tratează cum le place lor. pentru că oricum, dacă nu-i poți domina prin eu-l tău, îi lași. îți sunt indiferenți. într-un final contează doar eu-l tău și cîtă masă îl ascultă.

#azi.
mă trezesc. îmi fac o cafea.
încep să beau vin, e undeva 11, vreau să cînt la chitară. astăzi am început a tuși puternic, îmi ard plămînii. încercaseși niște vin, nici ăsta nu e bun, mi-e iarăși rău.
am fumat la geam, cu ambele mîini stînd pe pervaz. e așa o zi urîtă, ar trebui să fac ceva frumos.
tocmai mă gîndeam să sar. în viața următoare aș vrea să fiu pasăre, și să zbor și să fiu prins în aceiași capcană stupidă.
aș vrea să uit de dorctori , de iubiri și dezamăgiri, să nu mai existe chestii care n-aș vrea să existe. sunt indifernt, dar nu e o indiferență absolută.
și acuma mă trimit fetele.
interesant ce reacție au ele, văzînd așa un nebun ca mine..?