vineri, 29 iunie 2018

nu știu cum dracului m-am îndrăgostit în așa om.
și cum de-o ajuns a mai fi, dragoste a unui orb?..
și de ce nu-mi dădeam seama că ea, nu-și vrea viață lîngă mine..
și de ce nu-mi dădeam seamă, cu fiecare pas, că nu-i sînt ..
decît poate un joc, ori o piesă, ori un film,
a cărui sfîrșit îl așteaptă, în creștere a tensiunii, spectatorul.
spectator a unei mari iubiri?. aș fi vrut să fiu.

cred că nu mi-am dat seama de toate minusculele schimbări,
care interveneau, în facto, ca niște avalanșe,..
probabil așteptam să mi le strigi în timpane.
și nu să mă-glod în a oferi iubirii astea - șanse.

dacă ai fi parte din spectacolul iubirii mele,
ți-aș da rolul principal,
însă să-ți poți duce ispita, cu o adevărată trăire.






sâmbătă, 23 iunie 2018

atinge frigu care mă cuprinde!
da țîe bleadi țî-i pohui!
cît adorm, nu mă pot debarasa de gîndu la tine,
or la singurătatea care dăinuiește-n camera mea,
și-n al naibii meu de pat!.. poate să dorm pe jos?
da ție ți-e indiferent!, țî-i pohui,. !
cît beat eram cu o altă ea, și
vrînd să-i zic pe nume, mi se rupeau de pe buze,
litere din al tău nume, și îmi dădeam seama
cît de urît ar fi,.. să le dau să răsune.
ș mă gîndeam că, n-ai fi auzit vre-odată,.
că ți-e indiferent, țî-i pohui,.
cred că, de cevai timp, femeile au egou mai trainic
cevai în toate ale lor, se-ntîmplă a fi tainic,..
sigur n-aș vrea să sune ca o poezie,
matincă m-am cam încălșit, în toate astea scrise,
însă, la naiba! *blea!
urăsc s-adorm știind că-s singur.
urăsc s-adorm știind că-s singur!.
.. cu toate că ăsta era un sfîrșit,
îmi e silă să scriu pronumele: eu.
mă simt într-atît de umil și de insuficient
de o oarecare demnitate, ori drept la existență
a unui oarecare eu, cred că ..
mă urăsc fără tine.

duminică, 10 iunie 2018

## im getting older.,
am fost plecat la sat și de cevai zile m-am reîntors.
o fost vro 25 de zile pe-acolo, mai străin, dus de valurile nebune,
cu gînduri nebune, dar demult nu străine mie.
s-o băut și multișor pe-acolo, gustaseși din vinurile făcute-n toamnă,
și m-am bucurat să înțeleg că aveau gust de-apus văratic.
mă mîndresc oleacă, dar și mă bucur să-mi amintesc de cum s-o ajuns,
la a umple un butoi, apoi altu,.. și la cum s-o ajuns să alerg pe dealuri,
pălit de băutură,.. acolea, cînd rămîi înstrăinat de alți ochi, și alte minți;
mai poți da de un spirit vicios, de-o voce care te-ademenește-n ispite,
și nu zic c-am avut curaj să-i țin față, însă, nu m-am lăsat total cuprins,
*de-a dura cu ura.
cred că față-n față cu nebunii din mine-o fost cel mai greu timp de trecut,
însă, mă mai bucur că nu m-am călișit alergînd printre stînci, și ..
că n-am ajuns să mă cert cu toții, ori să nu fiu îndestul satisfăcut de sine.

## la sat m-am frezat
am ajuns într-o seară să mă-nțeleg cu un băiat, de-acolo, să mă frezeze,
iar el, cam tînăr, și pus pe șotii ori mai prostuț, o acceptat să se-nțeleagă.
era vorba că mă frezează și-mi dă și trei bănci de țuică,..
el, bucuros c-o să facă vreo șotie, cevai, o urcat în mașină, și-o repezit-o în deal.
ș-o venit peste vr-un 7 minute, cu două bănci, pline, din care am reușit să gustăm.
era tîrguială mare pe-acolo, marți, ora 11 noaptea.
o ajuns momentu să mă frezeze, iar după, nu se mai liniștise, și mă fugărea,
vrînd să-mi facă o frezură ideală. ba vroia chiar să-și ia băncile-napoi.
într-un moment o fost deranjat, iar eu văzînd oportunitatea, cum le-am înșfăcat,
fără de zgomot și zarvă, și-am pășit, încet, rîzînd, spre casă, unde le-am și ascuns.
tare-am mai rîs după aia. el de mine, eu de el. cine pe cine-o păcălit?!

## am ajuns să citesc niște cărți cam prostești.
una era amsterdam* ,un mic roman, ori povestire, care nu stîrnea mare interes,
iar cealaltă, scrisoare către tata* de kafka, care, și ea m-a dezamăgit.
m-am mai băgat să citesc cîtevai foi din biblie.
iar printre altele, am citit din istorii curioase de pe-acolo.
m-am băgat într-o casă veche, și-am găsit de-a chestii mișto.

## sînt cîtevai momente care, cînd mi se-ntîmplă, le plac la nebunie.
ba poate le dau și importanță divină, ori supremă. zic acu de momente din alea,
cînd faci cevai și îți reușește, și ai o stare că faci chestiile care trebuie.
erau niște zile cu soare, mă simțeam prăjit după cîtevai zile de lucru,
și m-am decis să stau acasă, să fac pe-acolo treabă. începui să leg via.
era vro 12, stăteam în pălărie și curgea sudoarea de pe mine,
cînd porni o ploiță de vară, pe soare. m-a mișcat mult momentu.
cel mai enervant lucru la sat, pentru mine, probabil este faptu că..
rămîn singur cu-ale mele gînduri, și, dacă mi se imprimă vreo nebunie prin cap,
mă enervez la culmea. cu femeile estea n-ai nici clipă de hodină.

## apropo de femei.
femeile, de cînd am 22, ori de nu știu cînd și de ce,
au început a fi foarte posesive, insistente și egoiste.
îț creează impresia că au vr-un război al lor, și le ești pion.
poate-i urmez sfaturile tatălui, ș nu mă mai căsătoresc.
cu toate astea, apreciez cum își îndreaptă axa gîndirii.
într-o seară, venind de la lucru, aduceam o bancă de țuică,
găsită pe-acolo, prăfuită, și cam slabă, iar ajungînd acasă,
nici n-am dat s-o gust, c-o venit una, ș mi-o luat-o.
cică: - du-te-n grădină de-adu niște ceapă!
- du-te și-n beci, adu și cartofi!
- ia toarnă niște apă-n cratiță!
- deam poate ș zama s-o fac eu?!

##
am avut timp să cînt și să fac fotografii,
și timp să beu, și să mai fac prostii.
mi-o mai plăcut să visez, cu un somn mai domol,
da mi-e cam frică de șerpi.
cam rar, mai scriu pe-aicea, și mai des, aleg să mă car,
la vr-un pahar, ori două. 

miercuri, 11 aprilie 2018

 avînd în mine vro 3 litri de-alcool, îmi dau seama, cîteodată, că toatele îs cu mult mai complicate, decît îmi imaginaseș cu vro cătevai zile/luni ș ani în urmă. am pierdut firu aicea, dar mai am în mine cevai ce-ar merita expulzat, renegat, și distrus din interioru unui eu, care ar pretinde să aspere la o divinitate, ori perfecțiune.
 sînt probabil cîtevai facte certe, pe care ar trebui să le asum mai cu seriositate, exemplu ar fi: atitudinea. a avea o atitudine corectă, și ceea ce înseamnă o atitudine corectă mai lasă improvizații față de fiecare, însă în cazul meu, asta lipsește foarte mult. arareori aveam ocazii să mă comport demn față de momente sau oameni. și asta mă face acum să cred că, de fapt nu aș prea avea nevoie de ei.
frate or soră cu atitudine, ar fi și împrejurările. care la fel au o influență majoră față de ceea ce și cum chibzuiești în viață-ta. uite/uită.

 nu se poate de-abordat teme de astea fiind treaz. vă rog să mă credeți pe cuvînt!. așa cum o vezi totuși prin fel de fel de alte percepții și viziuni, fiind tu treaz, ori beat ori sub droguri, chiar și pe de-asupra lor..., teme din astea trebuie abordate cu seriozitate, fie ea, de aia ori de alta.
 îmi zise astăzi o femeie că, percepîndu-te ca o bucată de plastilină, alții, di-mprejur te colorează cu fel de fel de culori, iar venind acasă, tre să le dai jos. și am rîs, pentru că-mi părea că, ea n-ar fi atras nici un atașament față de ce-am discutat, că ar veni acasă și s-ar debarasa de toate oarecare idei, spre care i-ar tinde gîndul.

marți, 10 aprilie 2018