aş fi vrut să-i urăsc tot răul
link
link2

n-o vru să-mi returneze puloveru,
şi-acu mi-am dat seama că,..
unicu lucru care-l mai am de la ea, e
o brăţară chinuită, cu două mărgele pe ea.
nu că aş scrie-o cu o îndignare,
că-s calm de cevai zile..
însă aşa e femeia, vine şi-ţi ia.
din ce ai, şi ce n-ai.
allman brothers - melissa

i did what i felt;
and i was not angry on you,
i tried to share
the weakness of my soul.
and the roots of my anger,
was the weak of my feeling.

#2
nu faci din mine
mire!
din mine faci morţi,
fău!

#3
instead of fucking me, she fucked my life.
/ fuck me, but not my life! //

de două zile am mîncat numai bere.
n-am chef să văd mîncare.
astăzi, aşa ş-am pornit în oraş,
voiam să mă izbesc de vre-o maşină,
cum s-o izbit durerea-n mine.
cum se izbeşte apa căzătoare,
peste piatră,.. ş-o fărîmă.

la ora şapte cîteodată, oi veni în faţa alei tale case.
să nu te mai caut, cînd, cu mintea trează ar trebui să-nţeleg unde eşti,
cînd nu eşti lîngă mine, şi să nu-mi mai fugă privirea
peste fiecare trecător, încercînd să prind frumuseţea spontanietăţii, între noi.
de pe la ora două, începi a mi-te-ncălci în gînduri, şi..
considerînd că-mi eşti peste tot, dimineaţa o fac pe la unu.
ai făcut din mine un şi mai mare beţiv.
şi alcoolu ăsta-mi aruncă-n minte culori care nu le-aş percepe nici treaz!
am nişte speranţe că m-ai aştepta, lîngă casă, pe la opt.
şi dacă o să-mi ies din minţi cu ideea asta, oricum o să-mi placă.

https://www.youtube.com/watch?v=G7VWAr2WI4Y&list=RDd7qQVXdiREU&index=5

eram nedumerit de toată treaba asta, recent întîmplîndu-se cu mine..

aveam o dragoste, şi-am îndrăznit să distrug din ea. poate pentru că..

fiind o lună la sat, şi distrugînd din construcţii, mi-am permis-o.

sînt nişte timpuri cam neclare, am douăşdoi, ş îs destul de pierdut,

cîteodată.

îs născut în anu purcelului, ş următoru.. îi anu meu, .. 

ştiu de un oarecare obicei tîmpit de-a îţi dori cevai, cînd primă-dată-n an

guşti dintr-un fruct noi., şi din ultimele ori, îmi doream să fie străbunica bine, 

şi să fie bine-n genere. 

îmi zicea un prieten că femeile-şi caută argumente, pentru a argumenta

oarecare decizii de-ale lor, însă mama îmi zicea că, femeile

ar avea nevoi de-o atenţie, grijă şi chestii din astea.

recent voiam, ba nu. intenţionam.. 

iar ca să fie clar,.. eram gata să .. mă căsătoresc.

avuseşi o relaţie a naibii de complicată şi, 

şi sînt cumplit tulburat de imaginea femeii care-am iubit-o.

încerc să chibzuiesc cevai în mintea mea, ca să nu intru-n tristeţi, acu.

iac c-ascult un cover de-al meu, de prin 2015, de-a lu pink floyd.

matincă gîndu despre ce-ar merita scris îmi întrece starea..

mă bucura argumentu că, însăşi am iubit foarte profund,

şi mă urăsc, într-un fel, dar nici nu suportam depărtarea asta. 

am să merg la toamnă să mai fac vin, la văratic.

totuşi lipsu ăsta emoţional o să domine încă mult timp, asupră-mea.

#2
dacă ar mai fi să chibzuiesc despre toatele întîmplate,
căci rareori îmi dau seama, limpede şi clar, despre care şi ce influenţă are..
aş zice că încerc să mă-nconjor cu oameni care m-ar stimula,
şi, s-o cam schimbat cercurile de cunoştinţe, de cevai timp.
despărţirea asta m-a făcut să vreau să fiu mai bun..
un prieten mi-o zis că oricum avea s-ajungă la asta, căci, nu mă respecta femeia,
iar eu de ceva zile încerc să încheg toată treaba asta, de la început spre sfîrşit..,
aş zice că m-o dezamăgit iarăşi, iubirea asta, doar că-n alt fel.
totuşi era o suferinţă în ambii din noi, şi, cauza despărţirii era că n-am mai găsit voinţă/soluţii.
am fost la sat doar o dată de cînd am venit, şi intenţionez să mai plec,
şi intenţionez să mă exteriorizez mai mult, căci am avut un concert, ş-apoi
am mai fost ş-am cîntat la asachi, vro oră ş ceva. şi-acu repetăm pentru cevai nou)
încă nu mă pot lăsa de băut, dar sper să am o casă. cît de curînd.
sînt cumvai călător, de ultimă vreme,.. mai stau pe ici colo, şi îmi savurez.. /
urăsc singurătatea, cum pot. mă tot aflu învălmăşat de avalanşe de tristeţi şi,..
imaginaţii, gînduri, vise, şi-alte momente, care mă fac să-mi dau seama de cît de prostesc e,
şi la cît de prostesc s-o ajuns, în privinţa diferitor lucruri.. dragoste.. familie..
în orice caz, sînt şi momente frumoase, cînd îmi bucur familia şi apropiaţii.
cînd mă mai bucur şi pe mine, c-un pahar de vin şi liniştea asta, de după apus..
probabil totuşi cevai în mintea mea nu se leagă de realitatea asta,
şi, de tot rău care l-am făcut femeilor, de cînd am venit,
era numai o tulburare de emoţii şi neclaritate interioară.., însă acu sufer ş eu,
cum o făceam ş înainte. ş nu-i că nu mi-ar plăcea, or n-aş accepta-o.
cel mai neplăcut în toate astea e că, ştiu sigur că n-am mai iubit aşa, pe nime.
aş băga cevai înţelept ş-aicea.. da nu vin cuvintele..
postarea ăsta-i o reflecţie despre dorinţa mea de-a o avea, şi despre cine sînt eu.
probabil c-ar trebui să menţionez că, nu era cazu să mă-ndrăgostesc de-aşa femei,..
fie ele, deştepte/ insistente/ sigure pe ele/ ori afectate în ale lor gînduri.