și ce ne-a trebuit să ne iubim ca proștii?!

păcat că, natura umană, în majoritatea cazurilor, e limitată în viziuni, posibilități decizionale, alegeri și opțiuni. căci, pentru majoritatea oamenilor, probabil, și în majoritatea cazurilor, probabil, viața se împarte în alb și negru.

 recent am avut vro două, at least, discuții pe tema relațiilor, și adunîndu-mă cu gîndurile, și formînd o părere, am ajuns la concluzia că, (ale mele) principiile sunt sinceritatea și respectul. niște trăsături de bază, care cuprind în ele și puțin din alte particularități. 

 please, let me fucking ask!

who the fuck is reading my blog from Italy?

 https://www.youtube.com/watch?v=XmMll3ANwM8&list=RDc_ZAH3UKXg0&index=4

 https://www.youtube.com/watch?v=c_ZAH3UKXg0

huh, blea, minus vro 300 de prieteni pe astăseară

cîteodată mă simt la culmea enervării, și sînt cazuri cînd izbesc cu ce-mi nimerește sub mînă.

ceva zile în urmă, am făcut roata pe scara unui bar, ș-am mai căzut pe drum acasă.

rușine?, nu. e o mare frivolitate să simți un om, căci de ceva timp mă simt detașat,

lipsit de interes în a cunoaște o femeie, de-a mă culca cu una.

acum, aș avea dreptate să zic că nu am prieteni de vîrsta mea.

mă simt curios în a descoperi ceva doar pentru mine, și e curios să mă descopăr distrus,

fără decît de o emoție calmă, ocupîndu-mă cu lucruri de nimic, ori muzică.

privind același film, pînă-i învăț și replicile.

în orice caz, sînt posibilități să scapi de ură și de nervi. 

...

cîteodată, recalculez în gînd cît aș mai avea de trăit, și-n astea ratez de fiecare dată.

să nu fie tîrziu, să nu fie tîrziu.. să uiți să fii.