de cîtva timp stau serios pe dvijănii, mă umblu cu două roți prin sate vechi ș frumoase.
sînt ș sate mai de-a pula, desigur.. dar le trec cu viteză mai mare.
văd atîția oameni, fiecare cu treaba lui, mă privesc și ei, cînd trec în fața stațiilor de rutiere.
fiecare cu rutina sa, să o imaginăm a fi serie de culori care le folosești.
uite azi vreau niște sur ș verde, ș cer cu nouraș frumușăi, ș apusuri ori răsărituri lente.
mă forțasem într-o zi să cînt, am făcut patru ore de chitară. sunt cam depărtat de o stare creativă.
dar, cu toate acestea, îmi imaginez o situație mai favorabilă, o vreau creată/ creartă.
ieri am încercat pentru întîia oară să cînt la microfon, cît repetau niște băieți,
o mulțime de cunoștințe noi, interesante, încărcați într-o atmosferă a lor,
în care am posibilitatea să mă bag ș eu, cînd se ivește ocazia.
amu la balcon bate așa un galben frumos. după 60 km, n-ai nevoie decît de comoditate.

sunt într-o stare care îmi provoacă incomodități să scriu.
singurătatea îmi e incomodă, pentru că tre să te distrezi.

minutele se scurg atît de repede,
eu nu știu unde tre să plec,
de nu știu undeva.
sînt stropi de ploaie și e frig,
ș nebunii pe ulițe strigă,
cine dracu are acuma plăcerea, să umble brambura prin oraș ș prin cîmp.,
să facă tîmpenii-n picioare, pe ghenunchi, ori culcat la pămînt..

blea, zavisesc pe facebook ca un mudac ș nu știu și caut, cînd de fapt,..
credo-ul meu necesită o altă destinație, ori întrebuințare.
e enervant să mă găsesc așa de inutil ș inuman, aparținînd doar umbrelor.
am nevoia să trimit pe cineva nahui, acuma, nu știu, parcă-mi par toți pidari.

distrug constant ce am în împrejur și înlăuntru.
am să mă-nchid într-o casă ș-am să mă umilesc însumi, de faptu cît de mizer sunt.
sînt într-un fel de spațiu de comfort, nu dau voie nimănui aicea, conștient ș inconștient.
ar trebui să-i dau unui glonte voie să facă ceva ordinte printre încîlciturile alea.
stupid e cînd nu ți se mai permite să corectezi greșelile.
stupid e să greșesc la o chestie atît de înțeleasă ș dorită.
aeh , cum am presupus de mai demult, blogu ista nu are continuitate, ori nu mă văd eu mare scriitor.

iaca cînd eu îs beat, dar eu des îs.. chestiile astea, rutinale ori spontane,
nu mai contează de ce gen sînt, ele îmi apar într-o semnificație exagerată.
îmi par atît de importante,.. momentele care le-am uitat, că, tot beția trage spre uitare.
momente de uitat,.. uită-te!, dacă le-ai mai ține minte.. fycj fycj fycj,!!!,

nu țin minte să fi scris, dară, am căzut într-o canalizație, îmi era fix la gît.
deschise-și ochii, eram sub un întuneric cumplit. de altfel!    .. merg pe-o cărare întunecată..
eram norocos să nimeresc într-o canalizație de înălțimea mea. lovindu-mă doar la bărbie,
după absinth, te simți aievea! tre să-l prinzi și să te prinzi,.. de după ierea.!

mă entuziazmase-și
---- sunt treaz de 25 de ore, mă îmbătasem pe neașteptate. țuica e bună băieți !!

ar trebui să am o listă de oameni, pentru care nu voi face nimic,
o listă de fețe pe care-o exclud din miile alte de fete.
gîndind în vers///ar trebui să fac un revers între mine și tine.
dac-aș savura mai mult din oricare vorbă haină din mine..

ar trebui să mă sacrific însumi. între mine, mai sunt și explozii,
unele supradoze în vis, și altele,.. despre care m-aș gîndi c-aș fi zis.
mai tîrziu, mai devreme,.. îți mai geme noaptea în vene?