de ieri, voiam să bag cevai pe blog, și-mi tot veneau idei și le chibzuiam cît eram prin drumuri, însă ajungînd aicea, m-am cam prăpădit. dacă tot e să-ncep, probabil aș trebui să zic că aveam o dispoziție nașpa, pîn a pleca la sat, și-am tot plecat ntr-acolo cu gîndu c-o să mă fac bine. nu aș zice că o fost prost acolo, însă pe-alocuri era foarte tîmpită starea. totuși nu cred că trebuia să m-aștept la mai multe, ori,.. doar să evit să repet aceleași încercări disperate de-a ajunge a grăi cu taică-meu.
 am pornit totuși după un joint ș niște bere, spre stația de vizavi, și-am prins o rutieră către bălți, în vro 20 minute. m-o-ntrebat șoferu dacă am bani, c-arătam a turist, așă o zis. era interesant să pornesc așa ucis la drum, și să mă simt așa calm în rută. la bălți mi-am luat o bere ș-am urcat în altă rută, în continuarea drumului, iar ajungînd la rîșcani, mi-o fost plăcută așteptarea de vro juma de ceas, într-un bar, grăind cu oameni, deja simpli. probabil mai rămîneam în baru ăla să beu cu niște ucraineni care-aveau un accent plăcut, fiind deja destul de beți. De dată asta am plecat fără chitară. Ș tot de dată asta m-am îmbătat binișor pe-acolo, dar un moment care l-am remarcat, e că oricît de mahmur n-ai fi în ziua următoare, oricum ai chef de-a te ridica din patu ăla, ș-a începe a lucra. Am prins niște timp foarte frumos pe-acolo, o-nceput a crește luna, și era frig, și rîul înghețat. Abia ajungînd, erau niște oaspeți, și m-o așezat la masă, ș-am băut un vin gustos cum n-am mai băut în viața mea.
 Din următoarele zile, aș mai zice c-o fost fain să-i văd casa lu taică-meu, pe un vîrf de stîncă. Cu toate că-n primele zile era mai ok, spre sfîrșit, însă eram certați bine. Totuși i-am mai ajutat pe-acolo, și mă simțeam satisfăcut. Dacă-i să o zic sincer, cred că nu e mîndru de mine, ori ceva în sensu ăsta.
 O început un vîntișor într-o marți, ori miercuri, însă nu m-o oprit să urc în nuci și să dau cîtevai crengi uscate, jos. Le-am tăiat bucățele și-o fost mămuca bucuroasă. hah.. M-o și hrănit cu zeamă.
 Cît am mai grăit despre fete, mi-am dat seama că femeile astea, din familie, mă vor căsătorit.
 Totuși oamenii din sat, îs mult mai înțelegători, ori că-s bătrîni, ori că-s mai liniștiți. mi-o părut bine că am mai stat cu nanu meu la foc, ș-am grăit despre ce-avem pe suflet.
 înainte de plecare, s-o-ncălzit, și era glod, și-am mai fost prin trei beciuri, pe-acolo. La o rudă, m-o pus la masă, și-am băgat tucmai trei farfurii în mine, iar apoi am pornit spre alta, și mi-o turnat și-acolo. mi-am luat aproape cinci litri de vin, adică trei sticle. Am mai reușit să umblu noaptea și să simt o disperare, care se nuanța destul de interesant,.. într-un fel calm, cu resemnare, dar totuși durea.
 E bine că de cevai timp nu-mi mai veneau gînduri la suicid.
 Mi-o venit un gînd să plec cu o chitară-n spate prin europa, făr de bani, ba chiar am visat cum vin spre Groningen, ș-o văd pe fosta. am rezumat gîndul la faptul că, ar trebui să fie o deosebită plăcere să revii, așa cum ești, în locuri unde-ai fost fericit. Și-mi pare bine c-am venit de-acolo oleacă pierdut.
 Venind în oraș, mi-am găsit casa într-un haos și murdărie, și m-am apucat a bea,.. i-am și scris fostei, că era-n oraș, și mi-am dat seama că nu mă mai iubește, și că nici nu-mi dau seama ce fel de dragoste avea. și-am să bag un cui în mînă, ș-o să tac. (pentru că-n inimă ar suna tîmpit)
 și vreau să fumez un joint, ba chiar două, și să-mi inventez de treabă. și fie ce-o fi.

leaving to varatic. 

* earning money to get out of the city,
   if you dont like the playing, help a little *
inscripția pe carton a unui chitarist din viena. 

cred că-n loc să mă uimesc de oameni care-or fi devenit importanți undevai,
 cred c-am apreciat mai mult pe ăia care și-o găsit tăcerea.

sînt-n viață oameni față de care ești sincer, sînt ș de-ăia cărora îți place să-i vorbești,
probabil ar mai fi de-ăia față de care ai grijă, și-astea categorii ar fi spuse, într-o măsură,
echilibrată de-însuți ție.

viața, stînd acasă, m-o făcut puțin nebun.
nu c-aș fi vrut să văd pe cinevai oricum,
sînt și oameni care-ți mai bucură monotonu.
m-am băgat s-ascult delta blues,
hah, cînd dai la căutare: blues , ce naibii vrei s-aștepți?

vină s ascultăm alina orlova.
îs așă emoționat, în unele momente,
 în alea de-ați permite să împarți din,..
 melancolii, ce le ai pe suflet, cu cineva.

există un timp care îți este atribuit pentru ca să acționezi, și nu că n-ar fi timpul ăsta în permanent, însă, te cuprinde o mare amărăciune cînd sesizezi că nu mai ești în puterea de a îl domina, ori n-ai nici măcar puțina influență. timpurile plecate, îs ca apusurile frumoase care le avem în amintiri.
am și eu o frică, dar îmi spuseși că n-o să îmi permit,.. să regret fiind, mai bine zis devenind, mai bătrîn. însă-mi dau seama destul de bine că deja mi-am acumulat o multitudine de regrete, și nu că m-ar tenta ele, ci mai degrabă le bag într-un fel de cutiuța pandorei, care orcum își va spune cuvîntul, la timpul ei. ideea era că îmi pare foarte jalnic, și-mi pare și rău, să văd oameni deznădejduiți ( cred c-am scris corect ),.. din rîndurile ăstora bătrîni. aș zice că tristețea-și are vîrstele ei. și e interesantă toată evoluția asta a timpului, care-n unele momente îți înfige un cuțit în spate. iar durerea, în sensu regretelor, e probabil .. ironia veșniciei imaginare, atribuite sieși. 

așă ș mi-am stricat toată ziua. cu două sticle de vin ș două de bere. m-am apucat să cînt, apoi, din marea mea tîmpenie i-am scris lu valeria. mai bine era să-mi crape compu, ori să m-ocup de altele. să nu-mi fi răspuns așa zvelt ș deschis, ori să nu-mi fi răspuns defel, ori să nu-i fi scris defel. ce tîmpenie m-o apucat. încă nu înțeleg ce-i cu toată treaba asta față de ea. încă nu pot să-mi dau seama de nimic în sensul ăsta. eram îndrăgostit de-a binelea. și nu pot să îmi asimilez gîndul că e indiferentă. ce dracu m-am băgat s-ascult femeile astea care cîntă// cu toate că sună binișor. nici măcar nu știu cînd o să treacă. recent m-am apucat a scrie un testament. apoi l-am rupt. am întrebat-o dacă-i mai lipsesc, la care mi-o dat un răspuns sofisticat ș .. tîmpit. s-o eschivat, cumvai. pîn așteptam răspunsu, deja beat binișor, am pornit să-mi iau încălțările de la nana-mea, că stă nu departe. m-am ivit beat pe-acolo, foarte bine. mi-am luat o bere pe drum, ș-am ajuns să-i citesc răspunsu. apoi am-nceput a băga sincerități. dacă să o zic direct, n-am fost cu nimenea atît de sincer și deschis, probabil am fost prea deschis  cu ea.
de mult timp am lăsat ideile de-a încerca să-mi imaginez o situație în care am mai fi împreună, cu toate că ele apar, spontan ș îs tare tîmpite. îmi dau seama că ignoranța ei, e defapt un semn că n-ar fi ținut la fel de mult, la mine. probabil că mai sincer decît cu ea, am fost aicea, dar n-am scris despre multe care i le-am spus. și nu i-am spus despre multe care le-am scris. e un gînd care persistă, ea.. ea.. ce dracu mai am cu dragostea asta? și de ce naibii nu mă pot liniști?
am chef să cînt la o chitară acustică.. îmi e dor de-o acustică.. wuh.