stai o zi acasă cu gîndu că o să dormi, d-apoi cum.. somnu nu-ț răspunde la mesaje
lalala
marți, 27 ianuarie 2026
marți, 20 ianuarie 2026
duminică, 18 ianuarie 2026
joi, 16 octombrie 2025
de fiecare dată cînd nu înțeleg ce dracu se întîmplă cu mine, revin la chitară și muzică.
știind că din ăia mari, muzicieni, cîntau ore-ntregi, îmi dau seama că timpul acordat e atît de nesemnificativ.
dar totuși, de fiecare dată cînd eram confuz, muzica-și găsișe calea spre sufletul meu,
și prin muzică-mi găseam un oarecare fel de liniște.
urăști frigul, cîntă-i o pesne.
##
Gonna buy me a graveyard of my own
Kill everyone who ever done me wrong
Gonna buy me a gun just as long as my arm
Kill everyone who ever done me harm
##
pluteam astăzi între cîtevai decizii, dintre care erau, ori să plec la vilă, să fac foc, și să citesc într-o liniște, ori să iau strune noi și să cînt, și-aș vrea să le fi reușit pe ambele, cu-o fire redutabilă. exagerat de.
pă la treizeci, matincă, înveți din lecții de viață, care taie-n flesh and soul, precum taie un cuțit încins o bucată de unt.
m-am aninat și de-o fărîmă de fericire, pe care tot eu am distrus-o, involuntar, și, la cît de tîmpit fiind, nici nu știu de ce cere egou frunze ude de ploaie, și glod.
probabil cu greu am învățat, și încă învăț, cum e să fii bine.
știind că mă așteaptă încă multe..
this fucking pain im having, that i dont know, that i dont understand, and tryinna make someone do it for me?!
##
Ochiul cere lumina
Prezenta atat de nociva
Cand simtul o cere
Ma prefac in tacere
Ma prefac in cadere
##
yet, îmi amintesc acu de fraza aia, că, a fi om, înseamnă să-ți găsești un rival în tine însuți, și să-l copleșești. and there ain no one to help you through
##
din lecțiile învățate, de la nea Horia, că muzica tre simțită, și recent de la Djimi, că chiar tre simțită.
##
și-mi mai zicea taică-meu că dac-asculți aceeași muzică la repeat, te pune-ntr-o stare de tristețe, ceea ce și-o fac.
##
cred c-am mai obosit să mai scriu acu. poate-i destul?!
vineri, 10 octombrie 2025
duminică, 31 august 2025
poezie cu laura
cred că dulceața curge pe-acolo-n lighean,
apoi în borcane, și puse pe geam,
străbătute de raze de soare-n beci ajung,
ca-ntr-o-nchisoare.
piersicii cuprinși de oală,
au de stat fără-ndoială,
la foc încă vreo sutcă,
la călduț, să fie gustos și drăguț.
de aș fi și eu un piersic,
să-mi dedici focul tău veșnic,
să-nfructez dintr-un copac,
s-ajung în beciul tău opac.
de ai fi tu rază de soare,
luminează ce mă doare,
de ai fi și tu mîțișor,
culcă-te unde îmi este dor.
de ai fi tu frunză verde,
prinde-mă și nu mă pierde,
du căldura-n rădăcini,
izbăvește-mă de spini.
ori vrăbiuță de ai fi,
după zborul dinadins,
unde s-odihnești aripa?
pe-a mea ramură cumplită..
de-ai fi fructul care cade.
și o nouă viaț-apare...
acolo-i pomul care-nalță,
a sa fragedă substanță
de la vîrf la rădăcină,
soare, dă-mi a ta lumină!