sâmbătă, 20 octombrie 2012


http://www.youtube.com/watch?v=BsyRq0WFOHY&feature=related mai intii play. si succese desigur :DD

Descid ochii. cerul e instelat, e liniste . incet descoper sunetele , licuricii, si vintul ce invie copacii si valurile ,oceanului, marii,riului, lacului.caietul e linga mine,niste versuri schitate pe el , versuri pentru ea . mai ridic odata ochii spre cer , e o combinatie de albastru intunecat si galbenul-argintiu al stelelor , citeva din ele cad.gindul ca dorinta sar putea indeplini ma sfisie , chiar daca inteleg ca e copilaresc.
ma ridic , imi iau caietul si plec spre apa , spre mare . luna plina lumineaza noaptea singuratica, pustie , linistita si cintecul din capul meu suna , suna peste tot .vad oglinda marii , oglinda perfecta a carei valuri picteaza reflctia lunii .ajung la nisip , descult pe stratul rece , ce provoaca durere. merg pe plaja  , incet . imi aduc aminte de oamenii care au insemnat ceva pentru mine, acei prieteni care ma asteptau zi de zi , si cei pe care ii ajutam la scoala . un grup de copii joaca in fata mea, imi par cunoscuti , merg inspre ei . ii recunosc, incet, vine gindul , dorinta de a fi copil , acum . de a putea sa ma joc si eu , cu ei ,dar ei dispar , dispar dusi de briza , dispar in trecut , amintiri.
am trecut vreo o suta de metri , imi vad urmele , urmele colorate .  o silueta se apropie de mine, e unul din colegi, prieteni ce a plecat ,  discutam despre trecut . trecut. ii spun ca nu as vrea sa fi plecat . dar el e deja dus .  simt nisipul mai rece , mai aspru, mai dureros. mai trec amintirile despre citiva oameni , ce mau bucurat , ajutat , plecat. vintul se intensifica, devine mai frig ,luna e dupa nori. vad chipul ei , rosu.  chipul ce se alatura , si isi cere scuze  in soapta . o privesc, acei ochi, ii zimbesc si o multumesc , multumesc pentru tot . ma lasat , tradat, minciunit , ranit, dar ii zimbesc . o fac pentru ca mia dat culoare , multa culoare . admir zimbetul ei , slab schitat pe fata. privesc spre infnitul plajei , si inteleg ca ea dispare, ca ea nu ma va urma . deschid caietul , rasfoiesc pagini scrise , murdare de versuri ,cuvinte , desene, sentimente. inteleg ca e trecut ,versurile au trecut si ele , si cuvintele , si desenele , doar sentimentele mai ard incet ,dar ard .il arunc in nisip .vreau sa ma opresc , sa ramin acolo , sa retraiesc fiecare secunda, incep sa cint, sa pling  . ma descarc. timpul meu trece , incet . il ofer dragostei, doar ea ma facut sa traiesc.  nu eram in stare sa ii cer timp, nu sunt in stare sa il cer , nici acum, nu vreau, nu pot.  timpul , e colorat, dar si crud. o paleta in care se amesteca toate culorile , devine interesant , joaca de culori in care diferite culori trec frontul altora , neinteractionind, e frumos , e misterios, dar incet incep sa se combine, paleta devine sur. o vad pe ea ,toata in galben, auriu . zimbeste, fermecator ,intotdeauna.
mergem tacuti , o tin de mina , o indemn sa priveasca luna, care deja pleaca. si cerul , stelele  care pierd culoarea, timpul, viata lor . un gind , o dorinta arzatoare sa plec cu ele , ii arat drumul spre infinitul marii ei . vreau sa treaca repede. o vad mergind , in alta directie. sunt singur , acum . simt cum timpul incetineste, stopeaza. arunc o privire spre ea , silueta galbena ce dispare in sur , apoi spre urmele mele , ce devin sure . merg spre orizont , spre soarele meu , spre stele , luna , culori. soarele meu rasare , albastrul cerului si albastrul marii, intersectati de soarele meu , soarele rosu , galben . fredonez versuri , pesimiste , optimiste . pasesc in apa, e rece . merg incet sper adinc , nu simt picioarele. apa e la umeri , incet vad rasaritul soarelui, ascult valurile si versurile ce fredoneaza in gind .incet ingit apa , si ultimele clipe din timpul ramas , o imagine eterna , in culori vii , ultimele culori . rasaritul ucigator . ultmul vers ,si sunetul trece in tacere..ma cufund.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu