noapte si umbre .
in dimineti de toamna-ntunecate,
lacatele amintirilor sunt sparte ,
si apari tu , pasind lin ,dar cu durere,
pe ale mele visuri si tacere.
in dimineti de toamna-ntunecate
cind rasaritul e inca departe
ma chinui cu ale tale umbre
sunt nevoit sa fug de chipuri sumbre .
in dimineti de toamna-ntunecate
in mine tot se-aud strigate-nlacrimate ,
care inalta si blestema soarta ,
isi vor vedea oare vreodata moatea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu