am spus ca voi scrie, am simtit cum cad de pe punctul in care ma aflu, nici nu te-am intrebat cum te simti, ce gindesti, .. eram atit de privitor/ interesat in a ma face inteles ,si-acum ma simt un om care-am urit , si n-am vrut sa devin ,niciodata.doar citeva cuvinte care-ti schimba viata. de-aici nu mai vreau sa copiez ce-am scris.
ma simt infirm ,si defel demn de tine.si-acum as vrea sa te am ,sa spun nevoie? asta  presupune putin timp, sa spun dorinta? presupune un punct atins, si cum as putea spune ca te vreau linga mine?
..citeva continuari: tata ma privea trecator , rar cind scriu in fata cuiva.
: nu stiu cit de sincer suna, sinceritatea e-o stare de perceptie diferita la fiecare.
:referitor la situatia initiala. ) parca-s un doctor pe scena , tin un discurs, si spre sfirsit mi se spune c-am gresit in tot.
: poate o cauza ca ma comportam asa(tindeam sa ma fac inteles) :
tu dormi pe pat , iar eu pe podea. tu-mi scrii de pe telefon, iar eu din caiet, fuck it.