Cum moare dragostea?
E prima dată cînd încerc să scriu.
Presupun că era o noapte de toamnă,
în care mi-au oferit singurătate ,bunica fiind plecată în vreo
deplasare ,iar tata ramînînd acasă. Cred ca eram beat, puțin
depresiv căutam vre-un conlocutor .asa se-ntimpla adesea, imi părea
o ieșire din emoții , care te copleșesc dacă rămîi singur.
Am dat in jos lista din chat, cred
c-am trecut peste maria (prima dragoste și motivația mea de-a
scrie) , am ajuns in perioada verii . Mi-am oprit privirea asupra
unui mesaj la care n-am primit raspuns, revizionat niste poze, apoi
i-am tapat
-salut,ce faci?
N-a urmat nici un răspuns.Mai aveam
niste vin care-a colorat paharu-n roșu , un roșu frumos, de la
magazin. L-am băut între vreo două țigări și cîteva cîntece,
cind s-a finisat ,am oprit calculatorul și m-am întins in pat.
Trezindu-ma ,mi-am turnat niste apă
,vinul roșu iți usucă gitul ca nu poți nici vorbi . Urma o altă
zi și seara s-o petrec . Am golit scrumiera, intre timp calculind
dacă-mi ajung bani pentru o bere. Aveam si mesaje . fiind disperat
la sigur am inceput monologuri cu citeva persoane,mi-a răspuns și
ea. Nu-mi imaginam sa urmeze ceva serios, aveam doar aberații față
de atitudinea ei, față de faptul ca nu mi-a scris vara.
Mi-am asigurat seara cu puțin alcool,
mai aveam tigări, chesterfield albastru ,îmi par o alegere optimă
cind n-am bani de tutun .am mai aprins una în fața monitorului.
Nu mi-a spus prea multe despre ea ,
invață in liceu, c-un an mai mică, ascultă beatles, asta fiind o
raritate intre fetele care le-am mai intilnit. După vreo două
săptămini am stabilit o intilnire. Între timp am aflat ca liceul
în care învată se afla nu departe de atelierul mamei, aveam
citeodata de lucru acolo, putini bani pentru a-mi petrece timpul mai
plăcut. Era ora 3 cind m-am pornit spre liceu, drumul era ingust,
în aproape două benzi și o pietonală caraghioasă ,limitată
de-un gard proaspăt ruinat și vopsit cu spray. Clădirea liceului
mi-a apărut blocată de o poartă neagră și-naltă , un box mic
,pentru paznic în stînga si lăzi de gunoi puțin depărtate de
poartă, aievea mascate după atmosferă ,în dreapta. Mi-am băgat
mîna după celular. era mort. Am înjurat. mi-a trecut putină
spaimă, dar spre norocul meu ,în 2 minute am observat o fostă
colegă de clasă,Vera . s-a schimbat enorm, avea păr scurt, si
foarte prietenoasă. M-a observat ieșind din poartă .
-hey ,ce faci aici ? ,după o scurtă
clarificare a situației mă simteam incomodat , abia găseam ce s-o
intreb.
-am stabilit o întîlnire cu valeria
,o cunoști ,nu?
-oau, valeria ! Sigur c-o cunosc!
Cuvintele sunau prea expresiv.
-și unde-i ?
-nu stiu, mi-a murit telefonul ,nu pot
să dau de ea .
Vera s-a oferit s-o apeleze , n-a
răspuns. Am mai schimbat ceva replici.
După vreo zece minute i-am văzut
silueta îndreptîndu-se spre noi, avea păr roșcat ,îi flutura în
vint,purta o scurtă cafenie ,cizme negre și pantaloni negri cu-o
dungă de piele.pe umăr îi atîrna geanta, în stil hippie,din
fîșii de diferite culori ,cusute una către alta, o geanta
antirasism ,m-am gindit. Fața-i era pictată de-o nuanță
copilăresc-intrigată. .S-a apropiat . Ne-am salutat reciproc după
care am concis să mergem spre trm, ca să scăpăm de Vera .
-ok,oameni , am o emisiune acum
,a-nceput ea , îmi dați niste idei despre artă?
Am întors spre atelier, discutam ,ori
ne dezbăteam ,eram puțin prea intrigat și-am vorbit prea mult
probabil. Imi pare rău acum ca nu le-am notat.
În fașa clădirii a urmat un
preludiu de revedere.
- stiți că-i cel mai înalt virf din
oraș? Întotdeauna aveam probleme cu atragerea atenției ori cu
intonația.
-ei? Același glas expresiv a răsunat
mirat către noi ,dar mi-a părut lipsit de interes .a urmat
-vă multumesc pentru idei , și c-ați
venit pîn aici !
Ne-am salutat și-am cotit către
statie.
S-a dovedit a fi o întîlnire plăcută.
Mă găsesc în ecoul din clasă,
răsună un glas de femeie ,puțin combinat cu tonuri de profesoară.
Pare atît de indignată de copilăria sufletelor din bănci și
disperată își ține discursul, care , de obicei, o lecție
întreagă rămîne neîntrerupt, atingînd o gamă variată de note.
Glasul femeilor e-o frumusețe a vieții, îți învăluie corpul în
emoții ,dacă-i ghidat cu dibăcie. Ăsta le avea pe toate, poate
chiar în exces, însă evadam în cărți ori gînduri. Azi s-a ales
ultima.
-Astept cu nerăbdare ora 3 ,mi-am
zis-o. O să stăm vreo două ore la mine, în doi doar ,sau trecem
la muzeu, dacă n-o să plece altundeva. Sper sa nu.
M-am
discutam cu o colegă
- Azi ne vedem cu Valeria, îi spun zîmbind
, tre sa fie fain, nici nu-i prea frig afară.
În săptămîna aceea fiecare zi aveam
cîte un zîmbet, energic, treceam interogări care se transpuneau în
discuții despre dragoste viață.
S-a făcut trei. O astept pe-un scaun
verde ,douăzeci si ceva metri depărtat de ieșire. Între timp mai
fumez o tigară,două. O văd ieșind ,pășind grăbită ,încercînd
să-și schițeze o față atrăgătoare/provocătoare, parcă-si
ascundea bucuria , dar cîteodată o observam cum se ivea pe zîmbete
și priviri. Ajungînd la poartă a urmat o direcție perpendicular
mie, era un fel de joc : vino si ia-mă sau
cîștigă-mă. Mi-a tremurat un gînd în spaimă și puțin confuz
,dar m-am trezît deja mergînd spre ea.
-salut ,cum la liceu? ,i-am întins o
plăcintă cu vișine și-am încercat s-o sărut.
-nu lîngă liceu , nu vreau să mă
vadă colegii, au să urmeze bîrfe..
i-am zîmbit c-un ok supunător.
-îs obosită de-atîtea ore, tre să
fiu acasă-n patruzeci de minute, mă conduci?, vorbea grăbit , îmi
părea că o văd ducînd o luptă și dădea lovitura fatală.
-stupidă întrebare , clar că .
Am o problema în a scrie, nu-mi
amintesc temele abordate.
Între timp o țineam periodic de mînă,
periodic și-o băga în buzunar , dar mi-o lăsam în frig , era un
fel de plăcere cînd mă lua iar, cu mîna ei, deja caldă.
Ajunsesem pe străduța îngustă,ghidați de castani liniați după
fundamentul unui gard neterminat, erau urmați de o grădină de
copăcei și-și cunoștea finalul într-un bloc locativ. Pietonală
largă,asfaltată cafeniu și întretăiată de crăpături rare,prin
care ies fire de iarbă verde. Partea cealaltă e de-o înfățișare
mai ieftină. O clădire în construcții de mult timp oprite, care-i
îngrădită de gard, pe-alocuri avea defecțiuni încăpătoare
pentru a permite trecerea unui om. Avea atîrnată și o tăbliță :
atent caini . Întreg teritoriu se acoperea în buruieni,
măcar oxigen produc. În jos urma un bar neîncadrat în atmosfera
,arăta luxos. Cîtă admirație merită zîmbetele și dragostea
lăsată pe aceste străzi. Puțin mai jos o privisem dansînd în
strada îmbibată în muzica ce răsuna dintr-o mașină parcată pe
banda opusă. Se-auzea pink floyd ,șoferu părea un fan înrăit
,avea volum mărit. Era un cîntec euforic, erau note ce plutind prin
aer ,ajungeau beate la tine ,dacă erai și tu. Ea s-a lăsat în
brațele vîntului, dansînd și rotindu-se ,iar mintea-i părea
cuprinsă de sentiment de libertate și nepăsare. Mi-am oprit pasul
s-o admir. În sus ,crengile vibrau pe fundalul cerului puțin ud ca
venele pe corpul unui bătrîn.
Același cîntec îl ascultasem o dată
la mine, sărutîndu-ne saruturile, pe covorul aspru ,înconjurați
de virginitatea întunericului. I-am luat mîna și-am sărutat-o ,
pe buzele-i căldură , încerc să sug din ea ,încet și fin. aș
face-o ca un narcoman.
Scurta-i deschidea liniile corpului,
puloverul verde închis și lăsat se tot golea și umplea cu aer
,avea ochii închiși și nici o emoție, era departe undeva..
Ne-am întîlnit ieri , era o zi cu
soare, 12 martie , urma sa ne plimbam. Pe drum îmi spuse despre
Silviu , un prieten de-al ei .
-am fost ieri la pizza mania, spuse ea
intrigată, apoi venise și Valeria (o prietena) și-am stat în loc
să mergem la teatru.
-și biletele?
-aveau preț scăzut, și-am decis să
amînăm. M-a lăsat uimit și vroiam sa intervin c-o glumă ,dar a
continuat.
-bine ca n-aveam aberații și parcă
nimic nu s-a-ntîmplat.
Mi-a mai spus cum petrecuse aniversarea
de cîțiva ani a lui Silviu.
-eram puțin beata și ne-am sărutat
vreo zece secunde, apoi ne simțeam confuz. De-aici nu mai țin minte
ce zicea , am privit-o ,îmi veniseră emoții în supradozaj,
încercam să mă controlez cît vroiam să-i spun că plec. Îmi
suna glasul ei, mi-a spus-o zîmbind , avea zîmbet și-n cuvinte, de
parcă ar fi o experiență noua, ca trasul pe sanie ori ski. Se
argumenta , deja-i auzeam vorbele fiind o joacă, iar ea -un copil.
Am ajuns la un vîrf, i-am întins geanta și-am pornit pre atelier.
Cît făceam pași grăbiți o vedeam în imagini, intuiam că n-o să
mă urmeze ,intuiam că mă provoacă. M-am întors.
Observasem cum începe discuțiile, era
ceva rutinal pentru ea, o chestie indiferentă. În cîteva ore avea
să redevină aceiași fată , și eu, același băiat? Știam că am
pierdut , iar.
În scurtul timp al plimbării văzusem
speranța pe iarbă. Era iarbă pe iarbă, într-un pachet. L-am
ridicat ,zîmbind în speranță de a mă evita ,ori confrunta.
Pornisem spre mine , iarba s-a dovedit a-și avea termenul de
valabilitate trecut , cu părere de rău. Am făcut dragoste ori sex.
- nu mai înteleg ce fac, îmi sunam în
gind.
Îmi spunea des despre cît de inutilă
se simte, că vrea libertate și aventuri . O-ntrebam des :
și ce faci pentru a le avea?
O priveam în baie ,mîngîindu-i
picioarele, cît mă intriga în vreo discuție. S-a culcat peste
mine.
-ți-am pictat aripi pe spate
-nu te temi c-o să zbor?
-nu , i-am răspuns în șoaptă.
În microbuz îmi rulau în cap seriile
din noi, mă tot îndepărtau situații de genu, deveneam lipsit de
motivație , de oricare. Odată m-a lăsat pentru olimpiadă la
engleză. În cele trei săptămîni cît eram răcit ,abia m-a
întrebat cum mă simt. Chestiile cu Sasha și Silviu. N-aș putea
iubi în așa condiții, ridicol. Cît scriu mă gîndesc ce
stupide-s ultimele rînduri ,caut argumente ce-ar susține
despărțirea. Vroia să știe franceza și să picteze, s-ar ocupa
de astea dacă i-as spune că refuz a iubi. Nu mai vreau să mor și
parcă-s sigur c-o să mai fie.
Astăzi mă simt ca Ștefan
Gheorghidiu, îmi zic mai tîrziu la ore, îl înțeleg dar tot nu
mi-a reușit eseul. La lecția de română s-a pus la discuție
relația dintre un eu de 20 și o ea de 36-40. întrebarea era :
cum vedeți relația în calitate de
părinte?
N-am prea înteles atitudinea , în
mine-mi spun
-cum dracu poți decide pentru
cineva?
Privesc spre profesoară ,spre colegi , fetele par a fi
citite , dar au un comportament total opus, frivol. Mă gîndesc cum
aș fi dacă m-aș trăda , o viață fără principii. Cum poți
citi atîtea despre dragoste și să pretinzi că iubești , în așa
fel?
Femeile. Acum îl înteleg pe tata, aș
vrea și eu să trăiesc singur.
Vin de la franceza, i-am spus ca ma
gindesc sa ne despartim. mi-a raspuns: bine ,parca indiferent. A
plecat la franceza. Mi-am scos o tigara si-am aprins-o ,pe scurta a
ramas un fir de par de-al ei, l-am legat de bratara cadonata tot de
ea. Stupid cred. Imi fugeau ginduri prin cap, multe ginduri. Imi e
lene sa le amintesc si sa le scriu , precum si momentele diferite,
petrecute cu ea. Am stins tigara si lent mi-am directionat corpul
spre statie, am vazut-o pe maria si vlada( o prietena de-a ei), le-am
felicitat cu 13 martie, apoi mi-am amintit ca-i 14 si m-am corectat
intr-un strigat spre spatele lor. Am inceput sa rid ,intelegeam
motivul, chiar de paream putin ticnit, inauntru mi-a placut.
Frumos afara, e primavara iar, si
urmeaza iar s-o intilnesc singur. ma intrebam : cum moare dragostea?.
Dragostea moare ca un om, ori ca o floare, ori ca orice altceva ce-si
are inceput si sfirsit. Intii iti trec clipe frumoase prin cap,
ginduri ,zimbete, devii obsedat. Intr-un timp intelegi ca nu esti
iubit, sau ca nu esti mai mult decit ,.. gindurile-ti devin umplute
de frica. Ajungind la un apogeu oricum cedezi. Prin cap imi trec
justificari si libertate.
