Cum moare dragostea?

E prima dată cînd încerc să scriu.

Presupun că era o noapte de toamnă, în care mi-au oferit singurătate ,bunica fiind plecată în vreo deplasare ,iar tata ramînînd acasă. Cred ca eram beat, puțin depresiv căutam vre-un conlocutor .asa se-ntimpla adesea, imi părea o ieșire din emoții , care te copleșesc dacă rămîi singur.

Am dat in jos lista din chat, cred c-am trecut peste maria (prima dragoste și motivația mea de-a scrie) , am ajuns in perioada verii . Mi-am oprit privirea asupra unui mesaj la care n-am primit raspuns, revizionat niste poze, apoi i-am tapat

-salut,ce faci?

N-a urmat nici un răspuns.Mai aveam niste vin care-a colorat paharu-n roșu , un roșu frumos, de la magazin. L-am băut între vreo două țigări și cîteva cîntece, cind s-a finisat ,am oprit calculatorul și m-am întins in pat.

Trezindu-ma ,mi-am turnat niste apă ,vinul roșu iți usucă gitul ca nu poți nici vorbi . Urma o altă zi și seara s-o petrec . Am golit scrumiera, intre timp calculind dacă-mi ajung bani pentru o bere. Aveam si mesaje . fiind disperat la sigur am inceput monologuri cu citeva persoane,mi-a răspuns și ea. Nu-mi imaginam sa urmeze ceva serios, aveam doar aberații față de atitudinea ei, față de faptul ca nu mi-a scris vara.

Mi-am asigurat seara cu puțin alcool, mai aveam tigări, chesterfield albastru ,îmi par o alegere optimă cind n-am bani de tutun .am mai aprins una în fața monitorului.

Nu mi-a spus prea multe despre ea , invață in liceu, c-un an mai mică, ascultă beatles, asta fiind o raritate intre fetele care le-am mai intilnit. După vreo două săptămini am stabilit o intilnire. Între timp am aflat ca liceul în care învată se afla nu departe de atelierul mamei, aveam citeodata de lucru acolo, putini bani pentru a-mi petrece timpul mai plăcut. Era ora 3 cind m-am pornit spre liceu, drumul era ingust, în aproape două benzi și o pietonală caraghioasă ,limitată de-un gard proaspăt ruinat și vopsit cu spray. Clădirea liceului mi-a apărut blocată de o poartă neagră și-naltă , un box mic ,pentru paznic în stînga si lăzi de gunoi puțin depărtate de poartă, aievea mascate după atmosferă ,în dreapta. Mi-am băgat mîna după celular. era mort. Am înjurat. mi-a trecut putină spaimă, dar spre norocul meu ,în 2 minute am observat o fostă colegă de clasă,Vera . s-a schimbat enorm, avea păr scurt, si foarte prietenoasă. M-a observat ieșind din poartă .

-hey ,ce faci aici ? ,după o scurtă clarificare a situației mă simteam incomodat , abia găseam ce s-o intreb.

-am stabilit o întîlnire cu valeria ,o cunoști ,nu?

-oau, valeria ! Sigur c-o cunosc! Cuvintele sunau prea expresiv.

-și unde-i ?

-nu stiu, mi-a murit telefonul ,nu pot să dau de ea .

Vera s-a oferit s-o apeleze , n-a răspuns. Am mai schimbat ceva replici.

După vreo zece minute i-am văzut silueta îndreptîndu-se spre noi, avea păr roșcat ,îi flutura în vint,purta o scurtă cafenie ,cizme negre și pantaloni negri cu-o dungă de piele.pe umăr îi atîrna geanta, în stil hippie,din fîșii de diferite culori ,cusute una către alta, o geanta antirasism ,m-am gindit. Fața-i era pictată de-o nuanță copilăresc-intrigată. .S-a apropiat . Ne-am salutat reciproc după care am concis să mergem spre trm, ca să scăpăm de Vera .

-ok,oameni , am o emisiune acum ,a-nceput ea , îmi dați niste idei despre artă?

Am întors spre atelier, discutam ,ori ne dezbăteam ,eram puțin prea intrigat și-am vorbit prea mult probabil. Imi pare rău acum ca nu le-am notat.

În fașa clădirii a urmat un preludiu de revedere.

- stiți că-i cel mai înalt virf din oraș? Întotdeauna aveam probleme cu atragerea atenției ori cu intonația.

-ei? Același glas expresiv a răsunat mirat către noi ,dar mi-a părut lipsit de interes .a urmat

-vă multumesc pentru idei , și c-ați venit pîn aici !

Ne-am salutat și-am cotit către statie.

S-a dovedit a fi o întîlnire plăcută.

Mă găsesc în ecoul din clasă, răsună un glas de femeie ,puțin combinat cu tonuri de profesoară. Pare atît de indignată de copilăria sufletelor din bănci și disperată își ține discursul, care , de obicei, o lecție întreagă rămîne neîntrerupt, atingînd o gamă variată de note. Glasul femeilor e-o frumusețe a vieții, îți învăluie corpul în emoții ,dacă-i ghidat cu dibăcie. Ăsta le avea pe toate, poate chiar în exces, însă evadam în cărți ori gînduri. Azi s-a ales ultima.

-Astept cu nerăbdare ora 3 ,mi-am zis-o. O să stăm vreo două ore la mine, în doi doar ,sau trecem la muzeu, dacă n-o să plece altundeva. Sper sa nu.
M-am discutam cu o colegă
- Azi ne vedem cu Valeria, îi spun zîmbind , tre sa fie fain, nici nu-i prea frig afară.

În săptămîna aceea fiecare zi aveam cîte un zîmbet, energic, treceam interogări care se transpuneau în discuții despre dragoste viață.

S-a făcut trei. O astept pe-un scaun verde ,douăzeci si ceva metri depărtat de ieșire. Între timp mai fumez o tigară,două. O văd ieșind ,pășind grăbită ,încercînd să-și schițeze o față atrăgătoare/provocătoare, parcă-si ascundea bucuria , dar cîteodată o observam cum se ivea pe zîmbete și priviri. Ajungînd la poartă a urmat o direcție perpendicular mie, era un fel de joc : vino si ia-mă sau cîștigă-mă. Mi-a tremurat un gînd în spaimă și puțin confuz ,dar m-am trezît deja mergînd spre ea.

-salut ,cum la liceu? ,i-am întins o plăcintă cu vișine și-am încercat s-o sărut.

-nu lîngă liceu , nu vreau să mă vadă colegii, au să urmeze bîrfe..

i-am zîmbit c-un ok supunător.

-îs obosită de-atîtea ore, tre să fiu acasă-n patruzeci de minute, mă conduci?, vorbea grăbit , îmi părea că o văd ducînd o luptă și dădea lovitura fatală.

-stupidă întrebare , clar că .

Am o problema în a scrie, nu-mi amintesc temele abordate.

Între timp o țineam periodic de mînă, periodic și-o băga în buzunar , dar mi-o lăsam în frig , era un fel de plăcere cînd mă lua iar, cu mîna ei, deja caldă. Ajunsesem pe străduța îngustă,ghidați de castani liniați după fundamentul unui gard neterminat, erau urmați de o grădină de copăcei și-și cunoștea finalul într-un bloc locativ. Pietonală largă,asfaltată cafeniu și întretăiată de crăpături rare,prin care ies fire de iarbă verde. Partea cealaltă e de-o înfățișare mai ieftină. O clădire în construcții de mult timp oprite, care-i îngrădită de gard, pe-alocuri avea defecțiuni încăpătoare pentru a permite trecerea unui om. Avea atîrnată și o tăbliță : atent caini . Întreg teritoriu se acoperea în buruieni, măcar oxigen produc. În jos urma un bar neîncadrat în atmosfera ,arăta luxos. Cîtă admirație merită zîmbetele și dragostea lăsată pe aceste străzi. Puțin mai jos o privisem dansînd în strada îmbibată în muzica ce răsuna dintr-o mașină parcată pe banda opusă. Se-auzea pink floyd ,șoferu părea un fan înrăit ,avea volum mărit. Era un cîntec euforic, erau note ce plutind prin aer ,ajungeau beate la tine ,dacă erai și tu. Ea s-a lăsat în brațele vîntului, dansînd și rotindu-se ,iar mintea-i părea cuprinsă de sentiment de libertate și nepăsare. Mi-am oprit pasul s-o admir. În sus ,crengile vibrau pe fundalul cerului puțin ud ca venele pe corpul unui bătrîn.

Același cîntec îl ascultasem o dată la mine, sărutîndu-ne saruturile, pe covorul aspru ,înconjurați de virginitatea întunericului. I-am luat mîna și-am sărutat-o , pe buzele-i căldură , încerc să sug din ea ,încet și fin. aș face-o ca un narcoman.

Scurta-i deschidea liniile corpului, puloverul verde închis și lăsat se tot golea și umplea cu aer ,avea ochii închiși și nici o emoție, era departe undeva..

Ne-am întîlnit ieri , era o zi cu soare, 12 martie , urma sa ne plimbam. Pe drum îmi spuse despre Silviu , un prieten de-al ei .

-am fost ieri la pizza mania, spuse ea intrigată, apoi venise și Valeria (o prietena) și-am stat în loc să mergem la teatru.

-și biletele?

-aveau preț scăzut, și-am decis să amînăm. M-a lăsat uimit și vroiam sa intervin c-o glumă ,dar a continuat.

-bine ca n-aveam aberații și parcă nimic nu s-a-ntîmplat.

Mi-a mai spus cum petrecuse aniversarea de cîțiva ani a lui Silviu.

-eram puțin beata și ne-am sărutat vreo zece secunde, apoi ne simțeam confuz. De-aici nu mai țin minte ce zicea , am privit-o ,îmi veniseră emoții în supradozaj, încercam să mă controlez cît vroiam să-i spun că plec. Îmi suna glasul ei, mi-a spus-o zîmbind , avea zîmbet și-n cuvinte, de parcă ar fi o experiență noua, ca trasul pe sanie ori ski. Se argumenta , deja-i auzeam vorbele fiind o joacă, iar ea -un copil. Am ajuns la un vîrf, i-am întins geanta și-am pornit pre atelier. Cît făceam pași grăbiți o vedeam în imagini, intuiam că n-o să mă urmeze ,intuiam că mă provoacă. M-am întors.

Observasem cum începe discuțiile, era ceva rutinal pentru ea, o chestie indiferentă. În cîteva ore avea să redevină aceiași fată , și eu, același băiat? Știam că am pierdut , iar.

În scurtul timp al plimbării văzusem speranța pe iarbă. Era iarbă pe iarbă, într-un pachet. L-am ridicat ,zîmbind în speranță de a mă evita ,ori confrunta. Pornisem spre mine , iarba s-a dovedit a-și avea termenul de valabilitate trecut , cu părere de rău. Am făcut dragoste ori sex.

- nu mai înteleg ce fac, îmi sunam în gind.

Îmi spunea des despre cît de inutilă se simte, că vrea libertate și aventuri . O-ntrebam des : și ce faci pentru a le avea?

O priveam în baie ,mîngîindu-i picioarele, cît mă intriga în vreo discuție. S-a culcat peste mine.

-ți-am pictat aripi pe spate

-nu te temi c-o să zbor?

-nu , i-am răspuns în șoaptă.

În microbuz îmi rulau în cap seriile din noi, mă tot îndepărtau situații de genu, deveneam lipsit de motivație , de oricare. Odată m-a lăsat pentru olimpiadă la engleză. În cele trei săptămîni cît eram răcit ,abia m-a întrebat cum mă simt. Chestiile cu Sasha și Silviu. N-aș putea iubi în așa condiții, ridicol. Cît scriu mă gîndesc ce stupide-s ultimele rînduri ,caut argumente ce-ar susține despărțirea. Vroia să știe franceza și să picteze, s-ar ocupa de astea dacă i-as spune că refuz a iubi. Nu mai vreau să mor și parcă-s sigur c-o să mai fie.

Astăzi mă simt ca Ștefan Gheorghidiu, îmi zic mai tîrziu la ore, îl înțeleg dar tot nu mi-a reușit eseul. La lecția de română s-a pus la discuție relația dintre un eu de 20 și o ea de 36-40. întrebarea era : cum vedeți relația în calitate de părinte?

N-am prea înteles atitudinea , în mine-mi spun

-cum dracu poți decide pentru cineva?
Privesc spre profesoară ,spre colegi , fetele par a fi citite , dar au un comportament total opus, frivol. Mă gîndesc cum aș fi dacă m-aș trăda , o viață fără principii. Cum poți citi atîtea despre dragoste și să pretinzi că iubești , în așa fel?

Femeile. Acum îl înteleg pe tata, aș vrea și eu să trăiesc singur.

Vin de la franceza, i-am spus ca ma gindesc sa ne despartim. mi-a raspuns: bine ,parca indiferent. A plecat la franceza. Mi-am scos o tigara si-am aprins-o ,pe scurta a ramas un fir de par de-al ei, l-am legat de bratara cadonata tot de ea. Stupid cred. Imi fugeau ginduri prin cap, multe ginduri. Imi e lene sa le amintesc si sa le scriu , precum si momentele diferite, petrecute cu ea. Am stins tigara si lent mi-am directionat corpul spre statie, am vazut-o pe maria si vlada( o prietena de-a ei), le-am felicitat cu 13 martie, apoi mi-am amintit ca-i 14 si m-am corectat intr-un strigat spre spatele lor. Am inceput sa rid ,intelegeam motivul, chiar de paream putin ticnit, inauntru mi-a placut.

Frumos afara, e primavara iar, si urmeaza iar s-o intilnesc singur. ma intrebam : cum moare dragostea?. Dragostea moare ca un om, ori ca o floare, ori ca orice altceva ce-si are inceput si sfirsit. Intii iti trec clipe frumoase prin cap, ginduri ,zimbete, devii obsedat. Intr-un timp intelegi ca nu esti iubit, sau ca nu esti mai mult decit ,.. gindurile-ti devin umplute de frica. Ajungind la un apogeu oricum cedezi. Prin cap imi trec justificari si libertate.