am fost prea mult poet, ma gindesc in timp ce stau singur. stau în sat, în altu, la discotecă, nici nu mai știu pe unde am fost. am devenit narcoman/alcoolic? mă induioșează faptu că nu-i asta întrebarea principală. mă turmentează cumplit și diabolic mă cuprinde rînd cu rînd ideea singurătății, n-aș vrea nici academie, nici prietenă, nici irlanda, nici telefon, n-aș avea nevoie decît de mine și plictiseala.
am intrat într-un balamuc cu academia. mă eschivez de situații în care să-mi citească suka morală, dar suka nu-mi reușește. link