de cîteva zile tot ies din casă cu stîngu, ori nu ies, da stîngu tot mă găsește. 

am o dorință să las baltă tot, adica nimic, și să plec de-aici.

am găsit o nouă distracție, mergînd pe drum și privind fete ș femei, 

mă dictez: n-o s-o am niciodată, n-o s-o mai văd niciodată.

chestia asta cu accidentu oleacă o schimbat creierii.

cînd mi se pune o provocare de obicei mă abțin, de la orice tîmpenii,

interesant ar fi dacă cei din jur s-ar uita la însuși ei, ori la tîmpeniile lor.

urăsc să ascult aiureli de la mama și tata în aceiași zi.

urăsc să fiu monoton, în fiecare zi, și să nu , să nu nuștiu ce.

oh, de-aș urî fantomele..  și huiova, fanto mele. knave.