oamenii devin nebuni de anul nou, ori asta eu, devin nebun pentru toți. laolaltă,
de cînd s-o scris despre 2016-cel mai rău an,.. anu chiar o-nșeput a reacționa, 
o devenit mai rău.
ș oamenii iștea cu sacoșe, prin troleibuz..

nici dacă ar fi toți așa bețivi ca mine, nu i-aș înțelege.
nu m-ar înțelege nimeni, nici măcar eu, fiind beat..

poezie

n-am să mai apuc să fac niș o pulă din toată arta asta.
ș-am să-mi bag pula în toată huineaua asta sufletească.

suca, vrau să trimăt pe șineva nahui, ori să huiernesc o sută di grame.
pizdeț și nervos îs pi tăț suca. oameni de-aiștea care nu știu cum se anină de emoțiile tale,
ș ajung să cotrobăiască prin șeea și tu suka sîmț. 

dacă n-aveam chitară, cred că eram de mult cu venele tăiate/

de cînd n-am scris, cred că o trecut niște timp bunișor.
să zic că o fost ș momente interesante.. ș ca la fiecare..
așteptări, dezamăgiri, tăcere ș o mulțime de gînduri,
da ele cum îs,.. se strecoară ș mă devoră din-năuntru.
un fel de cancer mintal/psihologic. ș foarte psihotrop.

#
mă gîndesc dac-ar fi corectă ș o abordare de loc potrivit,
fiecarui. ș-ar trebui fiecare să-l afle/găsească/potrivească..
ș în acest context mă apreciez drept incomod oamenilor,
de aici, din aceste case/cartiere/străzi/troleibuze.
mă tot conving că ar fi fain să încep o altă viață. o viață mai simplă.
.. din tot ce-am fost aici, n-am ajuns decît să încetez a fi.

#
am avut cîteva crize nervoase, mă prindeam în niște aiureli și,
cît se adunau, una peste alta, mă enervam pe nu știu ce..
.. ș se încinge treaba asta în mine. devin posedat de ură ș regret.
da ura ș regretu, ș beția, nu aduc vreodată la vre-un rezultat bun.
îs într-un fel, pătura di jos a societății estea, sub covor,
asta îmi dă niște opțiuni destul de clare.. în orice caz,..
de mult trebuia înțelesă treaba asta și de luat vreo decizie.

#
toate la timpul lor. mă tem de tot challenge-u ista. oleacă.
ar fi un fel de reset la toată treaba din cap ș de-mprejur.
sînt sigur c-aș vrea să devin altcineva, decît sînt acum.

http://trm.md/ro/portrete-in-timp/portrete-in-timp-andrei-sirbu/
################...#####::::#################
de acum înainte , de fiecare dată cînd voi muri.
am să mă tem de golul sonor, din care, am supraviețuit,
de muzica înaltă, plină de cruzimi,
de rîmele, inocent visătoare la trupul meu neînceput.
de un anumit surîs, acoperindu-mi giulgiul.
cu un colț, de cortină.
inimă, gură cască la acest spectacol, abrupt.
voi tresări la toate morțile mele,
la căderea frunzelor,
rușinat că mă surprind, în cea mai mare intimitate.
sau, mai curînd, voi fugi să mă ascund,
să mă acopăr, cu totul zădarnic, cu încă, o moarte.

13 rînduri.
cum îmi petrec eu viața.
cît toți merg spre scările școlii. ș își mai tîrîie ochii prin rînduri ș caiete
universități, orașe ș oamenii,  de ma-ș mira pe unde..
cine-ar crede că exist ș eu, cu toată adrenalina și tîmpeniile din mine.,
viteza ș vibrațiile îmi trec prin talpe ș-apoi spre inimă,. cît cobor serpantine.
ș întunericu mă orbește/trezește,iar soarele îmi umple ochii cu doar o culoare.
cum răcnetu cuprinde împrejurările ș îl tot tîrîi după mine. mai am aventuri.
ziua sînt somnoros și morocănos. doar îmi reușește să cîștig două sute de lei.
și inconștient să-i beau. din pur neclaritatea în care mă duce alcoolu.
az., ș tot mai des, devin enervat pe unii ș alții. pentru că-i văd veselindu-se ș ajungînd,
acolo unde eu niciodată n-am să ajung. ș nimeni n-o să devină eu.
am nevoie de vreo schimbare sau, ceva ce m-ar face să fiu serios..?

Şi vei tace lung cu mine
Cu văz tulbur şi durut,
Casă văduvă şi tristă
De pe margine de Prut*.
(răut)

beat.amețit, cîteodată după cîtevai beri mă trage în artă. nu că aș fi artist.
mă trage în a scrie, că-mi vin gînduri care m-ar reprezenta.
mă cred atît de mizer. cîteodată îmi urăsc și familia.
nu vrea să mă mai dau la fete, pe-o noapte. îmi displace chestia asta. de ceva timp.o să fac ceva sculptură. ș-apoi tre să mai lucrez. aș vrea, m, aș vrea să fiu mai simplu.
m-o cam schimbat toate astea ș alea. mă simt într-atît de singur că îmi e greață de prezența cuiva.
acuma parcă mă simt că n-am nici casă nici loc. unde aș fi dorit. e o tulburare.
ș-apoi cînd mai scriu fetelor, parcă mi se oprește inima ș mi se opresc ș toate gîndurile.
instant.
cîteodată nu mai vreau să beau. mă tot trage într-acolo. îmi tot caut un remediu,
ar fi un fel de om care m-ar dezlănțui. nu știu ce vreau să zic.
nu știu nici măcar unde vreau să ajung și ce se-ntîmplă cu mine.
sînt foarte tulbure. sînt . nu știu cine sînt. nu știu ce vreau să scriu ,
asta nu e confesiunea care-aș vrea s-o scriu.
#2
a doua oara ma uit la zboruri low cost.ii tot dau zoom la olanda.
 acu , beau bere , e dimineata.
nu ca m-ar durea capu. acus plec la atelier. chiar acu.
am treaba az si cam asa. 

îmi pare aşă perversă chestia cu fetele,

că tre atenţie să le+o acorzi ş să faci chestii nu doar plăcute, 

ca s+o ţii, să+i dai de ştire că+i a ta. woah. 

într+un fel îs mutilate toate, de puţin urît. de altfel ca şi mine. 

parcă e la alegerea unei pisici, ca+n filmele americane. 

te decizi ş ţ+o iei. aşă tinerică, cu toate capriciile. 

după o pauză: contează ş veridicitatea mea ş 

dacă+i ora opt dimineaţa da eu beu tărie,

îs mai mult complicat decît laş. 

dac+aş zice că nu's gata de o relaţie, dar dragoste.. ar fi adevăr.

'o noapte să+mi fi dat ş+ar fi de+ajuns.' 

că tot am partacit eu. că m+am îmbătat ş+am vrut fantasmagorii.

am început să mă tem de moarte.

nu ştiu ce refuz
#2 nu știu nici să refuz, ș nu mai știu ce dracu să fac cînd sînt așa indispus.

era un trip fain pînă la sat ș înapoi, unu cu adrenalină ș oboseală psihologică.
atîtea fete frumoase umblă prin colo-coace.
mă prind des singur ș vesel, chiar după un accident stupid.
mi-o trecut ș rănile ș nevoile, de luni încep o săptămînă nouă.
fac planuri grandioase, de singurătate ș izolare, cu droguri ș alcool.
dacă mă cufund acuma în muzică, ar trebui să mă miște puternic.
about az. șineva, credc hendrix, mutește șow în ceruri.
mă uit la luminiscențele alea care tot iluminează periodic orizontu.

am să mă sinucid, într-o zi precis,
 o s-o fac cînd o să devin prea zaibit de toți oamenii care mă-nconjoară.
o s-o fac dramatic, cumva ingenios, ce dracu se întîmplă,..?!
mă enervează într-atît oamenii care mă-nconjoară,
am nevoie să plec undeva să trăiesc singur. fără să văd pe nimenea.
la dracu așa familie, la dracu așa relații, la dracu tot ș pe toț.
sînteț smintiți , cu toții. 

după o săptămînă petrecută la văratic, m-am simțit, și mă simt, chiar inutil
în acest oraș, probabil în oricare, m-aș simți  în surplus. az am căzut.
am căzut și moral, față de însumi, mă urăsc și mă cred atît de mizer.
nu aș vrea să mai rămîn aicea, printre oameni care n-au nici cel mai mizer sentiment,
față de mine. mă urăsc însumi, pentru că sunt atît de tîmpit, nu sunt nimeni în acest oraș.
nu am emoții, ba nu... ele sunt. dar să le dau frîu liber nu pot.
sincer s-o scriu, nu știu ce-i în neregulă cu mine, aicea. sînt izolat complet,
sînt des izolat, sînt evitat, pentru că nu sînt cumva drept, nu sînt cumva pe plac ori
nu mai prezint interes pentru oricare, blea!
mă distruge orașu ăsta, mă distruge tot din el, mă roade pe bucăți.
mă șlefuiește pînă în adînc și ajungînd la oase, îmi bagă un gînd sumbru, unul suicidal.
da, eu o să mor degrabă, nu am mai mult de 20 de ani. asta fiind larg spus.
băi, cît am simțit în orașu ăsta n-am simțit niciunde. și nu mi-e pe plac varietatea asta..
aș avea nevoie de bani. de mulți bani, să plec dracului de societate și ,..
tot să beau și să fumez, să mă droghez aiurea, ca un tîmpit și totuși viu.
simt viață în mine, atîta că n-am unde-o băga, îi pun dop, îi dau dope
viața mea mizeră nu merită mai mult decît mîncare și droguri. băutura intră și ea în categorie.
cred că tuturor li s-a creat o impresie despre mine, parc-aș fi cel mai celebru om din oraș.
uite, ăsta-i un bețiv. nu te lega cu el! cum s-ar simți fiecare din voi, fiind..
.. nimănui interesant și necunoscut,
să nu ai prieteni și nici iubite și nici măcar cunoscuți cărora să le poți zice: eu azi mă simt prost.
să vii blea acasă și să nu-ți dea voie să mănînci. să fii ignorat încontinuu de oricine.
știam că viața urmează a fi grea, ok. deal with it. dară nu chiar așa,  băi, o fut nahui de-aicea.
plec departe, n-o să mai am nimica cu oameni, n-o să am nimica cu sentimente,
mi le ucid, plec la sat și uit de tot.. 

de cîtva timp stau serios pe dvijănii, mă umblu cu două roți prin sate vechi ș frumoase.
sînt ș sate mai de-a pula, desigur.. dar le trec cu viteză mai mare.
văd atîția oameni, fiecare cu treaba lui, mă privesc și ei, cînd trec în fața stațiilor de rutiere.
fiecare cu rutina sa, să o imaginăm a fi serie de culori care le folosești.
uite azi vreau niște sur ș verde, ș cer cu nouraș frumușăi, ș apusuri ori răsărituri lente.
mă forțasem într-o zi să cînt, am făcut patru ore de chitară. sunt cam depărtat de o stare creativă.
dar, cu toate acestea, îmi imaginez o situație mai favorabilă, o vreau creată/ creartă.
ieri am încercat pentru întîia oară să cînt la microfon, cît repetau niște băieți,
o mulțime de cunoștințe noi, interesante, încărcați într-o atmosferă a lor,
în care am posibilitatea să mă bag ș eu, cînd se ivește ocazia.
amu la balcon bate așa un galben frumos. după 60 km, n-ai nevoie decît de comoditate.

sunt într-o stare care îmi provoacă incomodități să scriu.
singurătatea îmi e incomodă, pentru că tre să te distrezi.

minutele se scurg atît de repede,
eu nu știu unde tre să plec,
de nu știu undeva.
sînt stropi de ploaie și e frig,
ș nebunii pe ulițe strigă,
cine dracu are acuma plăcerea, să umble brambura prin oraș ș prin cîmp.,
să facă tîmpenii-n picioare, pe ghenunchi, ori culcat la pămînt..

blea, zavisesc pe facebook ca un mudac ș nu știu și caut, cînd de fapt,..
credo-ul meu necesită o altă destinație, ori întrebuințare.
e enervant să mă găsesc așa de inutil ș inuman, aparținînd doar umbrelor.
am nevoia să trimit pe cineva nahui, acuma, nu știu, parcă-mi par toți pidari.

distrug constant ce am în împrejur și înlăuntru.
am să mă-nchid într-o casă ș-am să mă umilesc însumi, de faptu cît de mizer sunt.
sînt într-un fel de spațiu de comfort, nu dau voie nimănui aicea, conștient ș inconștient.
ar trebui să-i dau unui glonte voie să facă ceva ordinte printre încîlciturile alea.
stupid e cînd nu ți se mai permite să corectezi greșelile.
stupid e să greșesc la o chestie atît de înțeleasă ș dorită.
aeh , cum am presupus de mai demult, blogu ista nu are continuitate, ori nu mă văd eu mare scriitor.

iaca cînd eu îs beat, dar eu des îs.. chestiile astea, rutinale ori spontane,
nu mai contează de ce gen sînt, ele îmi apar într-o semnificație exagerată.
îmi par atît de importante,.. momentele care le-am uitat, că, tot beția trage spre uitare.
momente de uitat,.. uită-te!, dacă le-ai mai ține minte.. fycj fycj fycj,!!!,

nu țin minte să fi scris, dară, am căzut într-o canalizație, îmi era fix la gît.
deschise-și ochii, eram sub un întuneric cumplit. de altfel!    .. merg pe-o cărare întunecată..
eram norocos să nimeresc într-o canalizație de înălțimea mea. lovindu-mă doar la bărbie,
după absinth, te simți aievea! tre să-l prinzi și să te prinzi,.. de după ierea.!

mă entuziazmase-și
---- sunt treaz de 25 de ore, mă îmbătasem pe neașteptate. țuica e bună băieți !!

ar trebui să am o listă de oameni, pentru care nu voi face nimic,
o listă de fețe pe care-o exclud din miile alte de fete.
gîndind în vers///ar trebui să fac un revers între mine și tine.
dac-aș savura mai mult din oricare vorbă haină din mine..

ar trebui să mă sacrific însumi. între mine, mai sunt și explozii,
unele supradoze în vis, și altele,.. despre care m-aș gîndi c-aș fi zis.
mai tîrziu, mai devreme,.. îți mai geme noaptea în vene? 

ieri, după două-trei zile de revenire dintr-un maraton alcoolic mi-am permis să beau.
nu. m-am impus să beau! ce grozav era faptu că nu era nime acasă.
marghilomană de dimineață și cîteva beri seara. am adormit rapid.
peste vreo patru ore, iar m-am pus pe privit filme. am văzut o grămada.
am trecut printr-o zi stupidă, eram ca-ntro poză de pe fb, îi uram pe toți.
unicul moment fain a fost să-l întîlnesc pe sergiu și prietena sa în rută,
și, la următoarea stație am coborît cu un sentiment atît de plăcut că trebuia să-l înnăbuș.
fac catedra militară. am greșit troleibuzu, cum mi-a zis tata, și am dat de valeria,
la dracu!, am zis-o-n sinea mea, cotind capu, era pe-ntunecate,..
tre să folosesc prezervative, numaidecît. că îmi apare așa gînd : dar dacă..
chiar dacă eram tare beat, mă urmează gîndu, chiar dacă nu aveam erecție, el apare,..
mă chinuiam astea trei zile de insomnie și mirosul ei.
tot mai des vreau să plec la sat, aicea beau prea mult, mă distorționez.
bere, o sticlă de vodcă, coniac, două sticle de vin, toate într-o zi.
catedra militară-i un căcat tare mare, dar cred că dacă n-aș face-o, aș fi pur alcoolic.
mi s-a scos frigideru din cameră, tot ieri, m-am atins de chitară.
ce bine e că se încălzește, și că nu umblu la academie.
o să apară fete prin tot orașu, da eu o să mă duc de-aicea.

ma prind pe faptu ca explic fetelor cit is de levii si ma arat deseori in ipostaze timpite,
fara a permite o libertate emotionala si creativa, imi permit sa fiu crud.
e un moment foarte placut sa stii ca fata n-o sa-ti gaseasca partea aia calda,
si n-o sa ti-o devoreze, ea(femeia) in genere nu e interesata de asta. 
sint zile in care nu fac nimica din ce-mi apare apoi, in minte, ca ar fi bine , ar fi bine facut.
e nu cerc/oval/ citeodata patrat, si ma arunca dintr-o parte in alta.
n-am bani, n-am serviciu, nu am decizii, doar culmea de solutii, tot apar, imi par, impar. 

preţuiesc foarte mult la ce sunt. la ce îmi place.
îmi pare deosebit şi sincer şi adevărat ceea ce cred eu a fi frumos.
mă gîndeam ieri, o femeie ar putea doar cu prezenţa să îmi arate toate culorile vieţii,
toate plăcerile vieţii. anyway, stranii făpturile astea

mă limitez puternic, și sunt discret cu doar cîțiva oameni, am o problemă de integrare socială.