după o săptămînă petrecută la văratic, m-am simțit, și mă simt, chiar inutil
în acest oraș, probabil în oricare, m-aș simți  în surplus. az am căzut.
am căzut și moral, față de însumi, mă urăsc și mă cred atît de mizer.
nu aș vrea să mai rămîn aicea, printre oameni care n-au nici cel mai mizer sentiment,
față de mine. mă urăsc însumi, pentru că sunt atît de tîmpit, nu sunt nimeni în acest oraș.
nu am emoții, ba nu... ele sunt. dar să le dau frîu liber nu pot.
sincer s-o scriu, nu știu ce-i în neregulă cu mine, aicea. sînt izolat complet,
sînt des izolat, sînt evitat, pentru că nu sînt cumva drept, nu sînt cumva pe plac ori
nu mai prezint interes pentru oricare, blea!
mă distruge orașu ăsta, mă distruge tot din el, mă roade pe bucăți.
mă șlefuiește pînă în adînc și ajungînd la oase, îmi bagă un gînd sumbru, unul suicidal.
da, eu o să mor degrabă, nu am mai mult de 20 de ani. asta fiind larg spus.
băi, cît am simțit în orașu ăsta n-am simțit niciunde. și nu mi-e pe plac varietatea asta..
aș avea nevoie de bani. de mulți bani, să plec dracului de societate și ,..
tot să beau și să fumez, să mă droghez aiurea, ca un tîmpit și totuși viu.
simt viață în mine, atîta că n-am unde-o băga, îi pun dop, îi dau dope
viața mea mizeră nu merită mai mult decît mîncare și droguri. băutura intră și ea în categorie.
cred că tuturor li s-a creat o impresie despre mine, parc-aș fi cel mai celebru om din oraș.
uite, ăsta-i un bețiv. nu te lega cu el! cum s-ar simți fiecare din voi, fiind..
.. nimănui interesant și necunoscut,
să nu ai prieteni și nici iubite și nici măcar cunoscuți cărora să le poți zice: eu azi mă simt prost.
să vii blea acasă și să nu-ți dea voie să mănînci. să fii ignorat încontinuu de oricine.
știam că viața urmează a fi grea, ok. deal with it. dară nu chiar așa,  băi, o fut nahui de-aicea.
plec departe, n-o să mai am nimica cu oameni, n-o să am nimica cu sentimente,
mi le ucid, plec la sat și uit de tot..