e 30 august, dimineața. n-am fumat de-o zi întreagă, și nici n-am băut,
de vro două, să-nțeleg că-s într-o situație tîmpită, orașu ista m-o săturat.
prea multă presiune, ș apar atîtea gînduri, de altfel, .. apar și foarte multe stări
și emoții, negative și instabilitatea asta-mi domină gîndu.
că n-am fumat ș băut, am devenit nervos, de ceva zile stau în casă c-am răcit..
iar înainte de asta am stat în casă fără bani ș companie.
cîteodată mi se transpun stări, față de o persoană anume, într-o neclaritate majoră,
ba-s nervos că-s gata să stric și să distrug, ba că aș striga la atenție!
și toate mă aduc la fumat și băut.e greu să te lași de așa relaxări,
totul devine de parc-aș umbla pe-o podea fierbinte,
de ceva timp n-am avut o beție care m-ar satisface și nici un timp petrecut ca lumea.
și mă gîndesc de ce-am venit în acest afurisit oraș..?!
mă mai tulbură și gîndul dacă urmez o direcție care m-ar satisface, ori,
mai precis spus, dac-am ajuns în băltoaca-n care am vrut.
e greu să te dezici de băutură și fumat. cînd creierii încep a fierbe,
iar picioarele îți ard, și te-nhibi într-o-ncăpere, în care tavanu nu-i înalt.
mai zi-i că pereții-s albi, ș tu stai pustiu îmbrăcat în hainele lu adam,
se plămădea o rimă sacră, dar în suflet stă săracu, ș-te privește cu ochi crînceni.