poate că-i de vină modu de viață care-l duc, dar poate că mă și repet,
că, dintr-o criză în alta, de nervi, e greu s-ajungi și să o intuiești..
și-ncepe ziua mea cu-o bere, deja de vro 3-4 ori la rînd,
că-i mai ușor să ieși așa-n oraș. și uite că e, ce e.
mă gîndeam că-n contextu ăsta ar merita, dacă tot sunt pe două roți,
să raportez toatele la moarte. de fapt la accidente, dar,
moartea fiind un pretext, or o extremă mai potrivită.
și de ce n-aș raporta și altele, toate celelalte la, moarte.
ăh, da! mi-am amintit. îmi schimbaseși telefonu și,..
din pură spontanietate ș mahmureală, puțin, mă gîndiseși
să nu rescriu numerele și contactele, că naibii îmi trebuiesc!
dacă tot am rămas făr de nimenea din prieteni.
e un fel de abordare radicală, aș spune,
cît de tîmpit ș n-ar suna. dar chiar că de ultimele două luni,
mă dezamăgiseși de înconjurarea și ambianța!