mă dor plămînii, sînt fumător de vro 6 ani,
de fapt prima țigară am fumat-o cu vro 12 ani în urmă.
sub un pod, la sat, într-o gașcă de băieți,
și ăia, care mai tineri și care mai voinici.

mă doare inima, am iubit de mai multe ori,
și poate pe cine nu trebuia, dar toate ar fi trebuit ..
să mă-nvețe cevai., îmi par prost,
cînd mă privesc în oglindă, de aia le evit.

este o legătură între astea două la sigur!
că-s aproape una de alta, și
că tot parfum de dragoste am inspirat.
probabil m-o fi otrăvit cinevai, ori toate odată.

mă dor ochii să văd atîtea,.. în lumea asta.
dar mai mult, cînd văd trădare.
aș accepta să fiu orb, dar să mai am răbdare.
nu cred c-am vrut vr-odată să trăiesc .. aicea.

mă doare ego-u, că mă urăsc, parte cu parte.
auzul care-o îndurat atîtea, și gîndul,
care le tot tulbura, mai des și dens.
și-a naibii de durere rămaseși fără sens.

mă dor și mușchii, oasele, și pielea,
un cufăr care-a înlănțuit durere-adîncă.
de undeva din tîmplă-mi zice un glas lin,
mai e și dragoste, pe lîngă chin.

am avut un vis, veselici, despre cum c-aș fi deschizînd o bere și povestind despre un eveniment la care am asistat, în ziua precedentă. evenimentu părea unu foarte asemănător cu celelalte, doar că era mai underground și, lumea venise-ncolo să se taie unii pe alții. fiecare cu ce-aveau la îndemînă ori adus de-acasă. chestia era că nu aveai dreptu să ucizii. un eveniment al ălora care iubesc durerea fizică. și, cum tot povesteam, mă și jăluiam că am tăieturi și chestii, și că m-am lovit la cap de-o bară, ori ceva, și că mă doare. ăsta fiindu-mi motivul să merg și să mai ieu o bere.

# două zile de cînd sînt la văratic, ultimele zile au trecut cu forță, cu un fel de voință de tomnă, ș frigul ș soarele, ș zilele., am fost la filmări și-apoi obosit am plecat spre sat, într-un final am apucat și eu timpurile alea cînd se strînge poama, la țară, am strîns vro 3-4 tone de poamă, cărate în căldări ș cutii, de la niște rude.  ieri și astăzi, duminică, zi în care nu se lucrează. e foarte plăcut să asiști la astfel de treabă, auzind femei care își vorbesc bărbații și invers. avînd o atitudine grațioasă față de strugurii care îi culegi, așa , gentil,  ș-apoi începi să vezi viața atît de simplu, încît te-ndrăgostești de  fiecare bobiță de poamă. fie ea albă ori neagră, înțelegi că o iubești la nesfîrșit, cu toată oboseala care o ai pe umeri. cît de mult aș fi vrut să înțeleagă și ea această iubire. una dintre femeile de-acolo de pe deal, vorbea despre bărbatu ei, zicînd: nu m-o bătut niciodată, nu era rău cu mine , dar îmi e mai ușor fără el. se observa cum o spune înșelător, înțelegea și ea asta, și celelate femei, tot. era spus din pură modestie, poate chiar din dorința de-a apăra sentimentul divin, la sat dragostea-i altfel. cît era de plăcut să înțelegi, că toți oamenii ăia au trecut prin viață și tu, un tînăr, printre ei, ai ce admira. ba și mai mult, e plăcut să-i vezi bătrîni care deja se-nțeleg din priviri. după 17 ai mei, cred că mai des petrecuseși timp cu oameni în vîrstă, de nevoie ș de caz, și cred c-am îndrăgit asta mai mult decît să umblu pe la discotece și show-uri. se zicea : noi toți am ieșit din mare, și-ncolo ș-o să ajungem / noi toți am ieșit din țărînă și încolo și vom ajunge.
 astea au fost zile frumoase cu soare în care admiri copiii zburdînd și părinți care-i ceartă, obosiți după prînz. oamenii ăștia chinuiți de soare și ploi zic: la anu seamăn numai păpușoi și tot trece iarna, iar ei, mai plini de puteri, .. de la frig,.. o fi oare?, sădesc și de una și de-alta.
 printre femei se vorbea: l-am luat făr de-așteptare, nu aveam dubii de fel, și-o viață trăită-mpreună, n-am regretat nici nițel. nu m-o lovit niciodată și pururi fidelă i-am fost, și mă dam cu silință, și nu-i eram de prisos. mai bine-mi trăgea cîte una, dar să mai fi rămas.
 auzind așa o percepere a căsătoriei-iubirii, am mai stat pe gînduri, la soare, asupra iubirii de femeie. dragoste de femeie și vin.
# am băut vodcă de prin 80, de cu 30 ani în urmă făcută. mai în vîrstă ca mine. și-am băut must, mult must. să știi că ambele-s un temei, pentru a-ți percepe vîrsta și traiul, iar cînd mai vezi și copii, alergînd și năstrușnici.. m-o și cuprins un simț de bătrîn și de pustnic.
# dar o mai mare dezamăgire ai cînd ajungi într-un oraș tulburat de tristețe și amărăciune, emoții care la sigur persistă și-aici, la sat, însă au o expresivitate cu mult mai lăuntrică și sinceră. aicea și visurile apar mai limpezi și gălăgia mai frumoasă.  să se știe că, visurile de bătrîni îs pline de atîtă viață.
# priveam avocatu diavolului, la tv, abia după cîteva segvențe erotice, mi-am dat seama că-s la sat și că nu s-ar înțelege corect chestia . fun. astăzi e duminică, a fost sărbătoare-n sat, iar eu am avut o zi de hodină. am fost la baru din deal, și-am jucat cărți cu bătrînii de-acolo. iar în cealaltă cameră, polițiștii, jucau belot. trebuia să le fac o fotografie. fun. e noapte și-i ora unu, n-am somn și afară-i liniște cumplită.
 Omul începe a avea suflet doar cînd trece de trei simțuri: ură, dragoste și însingurare/ singurătate.
# de cîn mi-ai REapărut în gînd, cu păRERE de REu, (mă tot zvîrcolesc) se tot frămîntă în mine atîția din eu și atîtea din tine. de fapt nu-mi pare rău de RE, doar de despărțiRE. ai sădit în mine un rîu de munte.