# două zile de cînd sînt la văratic, ultimele zile au trecut cu forță, cu un fel de voință de tomnă, ș frigul ș soarele, ș zilele., am fost la filmări și-apoi obosit am plecat spre sat, într-un final am apucat și eu timpurile alea cînd se strînge poama, la țară, am strîns vro 3-4 tone de poamă, cărate în căldări ș cutii, de la niște rude.  ieri și astăzi, duminică, zi în care nu se lucrează. e foarte plăcut să asiști la astfel de treabă, auzind femei care își vorbesc bărbații și invers. avînd o atitudine grațioasă față de strugurii care îi culegi, așa , gentil,  ș-apoi începi să vezi viața atît de simplu, încît te-ndrăgostești de  fiecare bobiță de poamă. fie ea albă ori neagră, înțelegi că o iubești la nesfîrșit, cu toată oboseala care o ai pe umeri. cît de mult aș fi vrut să înțeleagă și ea această iubire. una dintre femeile de-acolo de pe deal, vorbea despre bărbatu ei, zicînd: nu m-o bătut niciodată, nu era rău cu mine , dar îmi e mai ușor fără el. se observa cum o spune înșelător, înțelegea și ea asta, și celelate femei, tot. era spus din pură modestie, poate chiar din dorința de-a apăra sentimentul divin, la sat dragostea-i altfel. cît era de plăcut să înțelegi, că toți oamenii ăia au trecut prin viață și tu, un tînăr, printre ei, ai ce admira. ba și mai mult, e plăcut să-i vezi bătrîni care deja se-nțeleg din priviri. după 17 ai mei, cred că mai des petrecuseși timp cu oameni în vîrstă, de nevoie ș de caz, și cred c-am îndrăgit asta mai mult decît să umblu pe la discotece și show-uri. se zicea : noi toți am ieșit din mare, și-ncolo ș-o să ajungem / noi toți am ieșit din țărînă și încolo și vom ajunge.
 astea au fost zile frumoase cu soare în care admiri copiii zburdînd și părinți care-i ceartă, obosiți după prînz. oamenii ăștia chinuiți de soare și ploi zic: la anu seamăn numai păpușoi și tot trece iarna, iar ei, mai plini de puteri, .. de la frig,.. o fi oare?, sădesc și de una și de-alta.
 printre femei se vorbea: l-am luat făr de-așteptare, nu aveam dubii de fel, și-o viață trăită-mpreună, n-am regretat nici nițel. nu m-o lovit niciodată și pururi fidelă i-am fost, și mă dam cu silință, și nu-i eram de prisos. mai bine-mi trăgea cîte una, dar să mai fi rămas.
 auzind așa o percepere a căsătoriei-iubirii, am mai stat pe gînduri, la soare, asupra iubirii de femeie. dragoste de femeie și vin.
# am băut vodcă de prin 80, de cu 30 ani în urmă făcută. mai în vîrstă ca mine. și-am băut must, mult must. să știi că ambele-s un temei, pentru a-ți percepe vîrsta și traiul, iar cînd mai vezi și copii, alergînd și năstrușnici.. m-o și cuprins un simț de bătrîn și de pustnic.
# dar o mai mare dezamăgire ai cînd ajungi într-un oraș tulburat de tristețe și amărăciune, emoții care la sigur persistă și-aici, la sat, însă au o expresivitate cu mult mai lăuntrică și sinceră. aicea și visurile apar mai limpezi și gălăgia mai frumoasă.  să se știe că, visurile de bătrîni îs pline de atîtă viață.
# priveam avocatu diavolului, la tv, abia după cîteva segvențe erotice, mi-am dat seama că-s la sat și că nu s-ar înțelege corect chestia . fun. astăzi e duminică, a fost sărbătoare-n sat, iar eu am avut o zi de hodină. am fost la baru din deal, și-am jucat cărți cu bătrînii de-acolo. iar în cealaltă cameră, polițiștii, jucau belot. trebuia să le fac o fotografie. fun. e noapte și-i ora unu, n-am somn și afară-i liniște cumplită.
 Omul începe a avea suflet doar cînd trece de trei simțuri: ură, dragoste și însingurare/ singurătate.
# de cîn mi-ai REapărut în gînd, cu păRERE de REu, (mă tot zvîrcolesc) se tot frămîntă în mine atîția din eu și atîtea din tine. de fapt nu-mi pare rău de RE, doar de despărțiRE. ai sădit în mine un rîu de munte.