avînd în mine vro 3 litri de-alcool, îmi dau seama, cîteodată, că toatele îs cu mult mai complicate, decît îmi imaginaseș cu vro cătevai zile/luni ș ani în urmă. am pierdut firu aicea, dar mai am în mine cevai ce-ar merita expulzat, renegat, și distrus din interioru unui eu, care ar pretinde să aspere la o divinitate, ori perfecțiune.
 sînt probabil cîtevai facte certe, pe care ar trebui să le asum mai cu seriositate, exemplu ar fi: atitudinea. a avea o atitudine corectă, și ceea ce înseamnă o atitudine corectă mai lasă improvizații față de fiecare, însă în cazul meu, asta lipsește foarte mult. arareori aveam ocazii să mă comport demn față de momente sau oameni. și asta mă face acum să cred că, de fapt nu aș prea avea nevoie de ei.
frate or soră cu atitudine, ar fi și împrejurările. care la fel au o influență majoră față de ceea ce și cum chibzuiești în viață-ta. uite/uită.

 nu se poate de-abordat teme de astea fiind treaz. vă rog să mă credeți pe cuvînt!. așa cum o vezi totuși prin fel de fel de alte percepții și viziuni, fiind tu treaz, ori beat ori sub droguri, chiar și pe de-asupra lor..., teme din astea trebuie abordate cu seriozitate, fie ea, de aia ori de alta.
 îmi zise astăzi o femeie că, percepîndu-te ca o bucată de plastilină, alții, di-mprejur te colorează cu fel de fel de culori, iar venind acasă, tre să le dai jos. și am rîs, pentru că-mi părea că, ea n-ar fi atras nici un atașament față de ce-am discutat, că ar veni acasă și s-ar debarasa de toate oarecare idei, spre care i-ar tinde gîndul.