la ora şapte cîteodată, oi veni în faţa alei tale case.
să nu te mai caut, cînd, cu mintea trează ar trebui să-nţeleg unde eşti,
cînd nu eşti lîngă mine, şi să nu-mi mai fugă privirea
peste fiecare trecător, încercînd să prind frumuseţea spontanietăţii, între noi.
de pe la ora două, începi a mi-te-ncălci în gînduri, şi..
considerînd că-mi eşti peste tot, dimineaţa o fac pe la unu.
ai făcut din mine un şi mai mare beţiv.
şi alcoolu ăsta-mi aruncă-n minte culori care nu le-aş percepe nici treaz!
am nişte speranţe că m-ai aştepta, lîngă casă, pe la opt.
şi dacă o să-mi ies din minţi cu ideea asta, oricum o să-mi placă.