înţelegînd toate nuanţele unei familii trainice,
am ajuns la faptu că, totuşi, ar trebui să iau o oarecare atitudine,
însă, vrînd să cînt, şi... cu toate că o fac cam rar,
ştiind că merită investiţii şi fel de fel de tîmpenii,..
mă aflu nedumerit, în sensu de a alege a fi muzician, făr servici,..
(că tot n-am pentru ce lupta, decît familia)
or, a lăsa-o naibii de chitară şi muzică, şi-a începe
a asculta random shit,.. determinare care-o am acum faţă de muzica care-i ascultată.
cel mai mult urăsc în fostă mea, frica de-a lupta, pentru o relaţie,
că totuşi, dragostea, nu e în cuvinte, ci în fapte, şi..
reuşiseşi să citesc o multitudine de citate şi fraze, despre ăst subiect..
am înşelat-o şi eu, cum o făcut-o şi ea, şi, poate,..
pe nedrept ar fi, reacţia, însă s-o ajuns la ruptura asta .
cu toate că sînt mulţ factori care-o fi influenţat la toată nebunia asta,
ş, mergînd acu, al şaselea litru de bere, îmi e cam greu să zic..
dară un argument sincer, ar fi faptu că, totuşi dragostea n-ar trebui să rămînă în cuvinte.
şi, într-un fel mă îndeptăţesc, în toată cauza asta.
mă taie cel mai mult. gîndurile că, am fi putut avea cevai, al nostru,
la cît m-am umilit în toată treaba asta, ..
nu că mi-ar părea rău pentru multe momente care-o fost frumoase,
însă, nu mă simt achitat în relaţia dată.
totuşi, iubirea se manifestă în fapte.
am fost la bunelu la mormînt, şi era un gutui, roş pal,
îmi părea rău să-l tai, îmi părea rău să ştiu că
totuşi, viaţa trecînd, m-ar face să vreau o contremplare, într-un anturaj trist.
ş-aş vrea să fiu îngropat pe vre-un deal, la văratic, singuratic, să rămîn.
totuş o urăsc pentru lipsa de curaj şi voinţă,
însă, deja-i treaba ei ce face cu viaţă-sa.
da mă tot tulbură gîndu la o eventuală iubire, între mine şi ea.
că, o iubeam la naibii!