mergînd cu bicicleta printre mașini, pe al treilea rînd, mă tot uitam într-o parte și alta, și voiam s-ajung mai repede acasă. cu o sticlă de vin în geamantan, și o grabă de necîrmuit. ca să cînt la chitară, weh. și-așa stau acu, cîntînd aproape două ceasuri, încercînd să înscriu cevai, dar tot enervîndu-mă pe batereia aparatului, care se descărca. de cîn m-o deblocat fostă-mea, simt cum tot mai des mă gîndesc la felurite idei legate de ea, și îs compromis în ideile astea. totuși încerc să nu mă las tentației să îi scriu, chiar fiind beat. un adevăr schimbător, instabil, și cu spontanietăți nervoase. 

azi tot începînd a cînta, mi-am dat seama că nu mai am cîntece care le-aș cînta, cu toate că sînt încă cîtevai, care-ar trebui să le înregistrez, dar tre să-nvăț și cevai nou. îmi place la naiba cum cînt., cu toate că, sigur este loc și de mai mult. cîteodată mă mai uit la alte cîntecele și coveruri și îmi pare sentimentu că cînt prost, de fapt. aewh, îmi propunea tot femeia aia, să luăm lsd, la care-i ziceam că nu vreau, pentru că era să-mi fie frică și greață s-o văd în așa o atmosferă, însă, iac singurel, amu nu m-aș da în lături de puțin supliment, just take it and go with the guitar. 

totuși sper că, dacă ar fi să-mi scrie, fapt la care mă gîndesc destul de mult timp, și probabil, la care sper, aș fi demn și drept, față de ea. căci cîteodată mă gîndesc c-aș fi trimete-o naibii, iar alteori, care se-ntîmplă peste vro cinci zece minute, mai că i-aș da orișice am. totuș n-aș vrea să mă bag în aceeași situație oribilă, cînd îți creezi speranțe, și așteptări.