îmi dau seama că mă tem mai mult de trăiri și emoții, decît de lucruri sau momente care se pot întîmpla.

https://www.youtube.com/watch?v=yHHiXZWtOqg

cîțva ani în urmă
https://www.youtube.com/watch?v=gN9hJy0LUsk

este cîteodată un sentiment că ai uitat cevai, cînd ieși din casă, că ai pierdut cevai, pe drum, ori pur și simplu că lipsește cevai, din toată imaginea,.. well, ș eu dacă m-am lămurit cu despărțirea aia, totuș încă nu-mi pot da seama de elementu ăsta lipsă. ș ăsta mai bîntuie prin mine.

 unicu psiholog la care-aș merge, e acela cu care am face sex. 

am fo azi extrem de obosit, pîn la telecentru, să duc un amp, să-l vînd. curios era faptu că, ciuvacu care l-o luat, era un cunoscut de-al meu, și nici nu mi-am dat seama. pe drum încolo, am văzt o bătrînă care vindea fel de fel de flecuștețuri, și mi-a adresat o frază gen: hai cumpără cevai. i-am zis că o să cumpăr pe drum n-apoi, și după ce-am vîndut amp-u, mi-am luat o bericică, și ei o înghețată. am prins-o tot acolo, stînd sub umbrelă, grăind cu o altă doamnă, tot în vîrstă, și mi-a părut pentru un moment rău că n-am luat două. i-am întins înghețata, privind-o în ochi, tristă, așa, obosită de tot și de toate. am mai luat cîte cevai de la ea, printre care și un cuțit care curăță cartofii, nou nouț, cu doar douăzeci de lei, .. am mai stat puțin, cît îmi ura sănătate și mă tot mulțumea. o femeie stînd la un colț de stradă, pe o uliță prăpădită, unde nimeni nu umblă.
venind acasă, și făcînd niște calcule, am mai oprit pe la un bar, pe pietonală, căci aveam niște treabă prin regiune, și mi-am zis, că ar fi fain să mai frînez oleacă timpul. și-așa am stat cu două beri, și printre altele am întîlnit și un prieten, iar apoi am șters-o acasă, aici, de unde scriu. am dat buzna în magazin, și i-am recomandat unei doamne să-și procure o geantă ecologică, iar apoi, cu șase beri în geantă și una în mînă, mergeam pe trotuaru ăsta ponosit, ca și ghetele mele, și tot opream mașinile care încercau să meargă pe-acolo. tîmpiți șoferi, care-și fac nervi din cauza că nu vor să cedeze. pidari. well, ș-așa îs acasă, am încă multișoară bere, și cred că mă apuc să cînt. am avu așa o stare faină, stînd la terasă cu berea aia, și oameni trecînd. un calm plăcut. o dorință care nu te lovește și nu-ți încordează starea de eu. fără grabă, toate curg liniștit, și la timp. întotdeauna, este timpul potrivit. 

dacă mai ții minte de meduzele de fum, acu iaca-s calmari, și-a lor tentacule pulsează nebunește prin camera mea.

whaaaaat aaa naaais monday :DDD
https://youtu.be/8kcE0L7JqPc?t=247

https://www.youtube.com/watch?v=08bAeHiQUGE&fbclid=IwAR06BYQ9O1on65Vr-42eUKrXsA1yCVp1rnc4LeHTydE__u-aJM8DNuhQtzg

îmi dau seama că mă tem de sirene, da, da.. anume de acele ființe care te-ademenesc cu al lor cîntec, ca să te devore, iar tu, cu o față de toromac, merji drept către sursa aceea fermecătoare, care-s niște dinți de șarpe-n care te arunci. singur, m-am pierdut printr-o pădure întunecoasă, sub o lună plină, cu tufe de mure, și copaci mai înșirați, și-a apărut cîntarea, una lină, dăinuia întîi peste tot împrejur, și spicele de grîu și buruian îi jucau, linse de vînt, dansul. am zărit pe unu, mai în depărtare și am pornit după acea semiumbră pînă n-am ajuns pe colină,.. iar în depărtare se deschideau două dealuri, ale căror văgăună te chema, cu o potecă abia șerpuită, pe care urma nebunul ăla, către sursa de sunet, colapsul. 

i-am strigat, iar pentru că n-am primit nici un răspuns, au urmat cîțiva pași, și cîntarea se înfipse mai adînc în conștiință. mi-am dat seama că-s ele, fiarele care-ți devoră sufletul și gîndul, rîzînd. am grăbit instant pasul, strigînd din urmă, hey, eheheei, stai!, și vocea-mi devenea tot mai prost conturată, cu sunetele vioi încetinind din voioșie, și ajungînd a fi mai degrabă behăit de bou, decît glăsuirea firii omenești. am lovit o piatră-n mers și-am aterizat cu tot trupul în glod, iar fața mi s-a zbîrcit și-a devenit asemănătoare feței unui bătrîn de prin sicriu, cu viermii devorîndu-i-o, de la bărbie-n sus. atît a fost,numai cu bolovanu-n capul unui toromac, îl poți opri. nu mai voiam să mai salvez pe nimeni, nu-mi mai era a cîntece, descîntece și feerie, m-am liniștit cu un lung sunet surd, o continuă fregvență ce,.. răsunînd, tăia în mine.. 

noroc de bolovanu dracului, și am întors așa, mergînd aievea, cu fața de tîmpit, încercînd să-ndrug măcar un "ei" fără succes, și toatele o devenit un "ăă", "ăă".. ș-aicea m-am trezit.