Pe lîngă faptul că trebuia să aștept o oră pînă să pot cumpăra niște bere, că m-am tăiat la mîna stîngă, cam tărișor și n-o să pot cînta următoarele zile, și faptul că am venit murdar, mirosind a alcool, sudoare și foc, mă deranja doar frigul care mi-o străbătut prin mușchi, către oase, și grija că am lăsat murdărie acasă, grijă de altfel prea mărită. Totuși, după adunătura de zile în care beam pînă cad de pe picioare, am pornit să iau bere, cu puțină rușine, deoarece e limpede că omul care cumpără alcool la opt dimineața, e tulbure. Remarca care-aș vrea s-o fac, constă în faptul că nu mi-ar plăcea să mă creadă, (cu toate că în privința multor păreri sunt indiferent) doar un alcoolic,.. mai și cînt, și sper că ultima o predomină pe prima.  Cam așa a decurs revenirea din aventură.
De altfel, pornirea a avut loc într-o situație similară, după cîtevai zile de soare, cîntări matinale și umblătură prin casă, am decis să ies din rutină, schimbînd drumul spre magazin pe unul mai lung, nspre nord. Eram treaz de pe la orele cinci, și mi-am turnat o halbă de bere rece, numai bună, sorbind și privind către chitara pusă-n colț. Cu ceva timp înainte am reprivit un kinou, că tot stau fără net, un kinou despre care-am mai zis, care însă avuseși un efect diferit, trezind o dorință de-a face tîmpenii de genul ăsta. M-am apucat să inventez idei prin cap, un fel de pro și contra, proces care l-am abandonat spre sfîrșit, găsindu-l irelevant. Totuși eram copleșit de-o idee de-a fi și mai punk (sau prost). Orele care le-am mai petrecut acasă, constară din consumul unei cantități de bere, cum s-a scris pe-undeva, care m-ar aduce la condiție, aruncarea unor haine în geantă, chitară și rîs haotic. Rîd apropo des referitor la felurite situații, care le mai modific în gînd.
Cu soarele care-mi bate în geam, pe la orele opt-nouă, că nu mă mai interesa ceasu, am tras cu ochiu de vro două ori împrejur, de la vesela murdară la prize și chitară, și-am închis ușa. De altfel, afară era destul de fain, iar trecînd drumul, rutiera nu s-a lăsat mult așteptată.
Cred că de la ora cinci pîn la finalu călătoriei s-a trezit o interesantă emoție de dor, bulversată de diferite altele, iar în marea parte a drumului eram cu un zîmbet pe față, și uneori cu un rîs înnăbușit ori de bere, ori de țigări, ori de alte gînduri și discuții. N-aș avea chef să povestesc toate debarcările și îmbarcările, c-au fost cam multe și-ar fi, probabil cam plictisitor să structurez textu în așa ordine de idei,.. Eventual eram pornit băut la drum și aveam chef de soare, și,..de-o emancipare lăuntrică.
Totuși trecutul rămîne una din cele mai grele emoții cu care ajungi să duci o luptă, iar faptu că nu te poți debarasa de el, și tot revine.. 
Nu e ăsta cazu c-aș filozofa tot drumul, ori acum.
Dar am străbătut pe jos unul dintre cele mai întinse orașe din țară, și am avut și situația să fiu lăsat în vîrf de deal, pe unde bate vîntu rece și viscolu trece. Experiența consta și în chestia că tot mă opream să iau bere, cred c-am băut vro cinci, iar ajungînd mi-am mai luat una. Tot ajungînd, într-un sătuc prăpădit la margine de lume, unde oamenii încă se mai salută pe străzi, și-s încă oameni, mă cuprinse aceelași calm și satisfacție,.. mi-am făcut plinu spiritual, or,.. am ajuns la condiție.
Fiind toate astea spuse, mai am de zis c-am gustat vin, pentru că e o enormă plăcere să vezi ochi.., și-am băut vin, pentru că era un frig asemeni celui din inima mea, și-am trăit prăpădit de (aproape) toate grijile,.. deoarece are o grație și trecutul ăsta cu care-ți duci lupta.