o oarecare percepție față de cum merg lucrurile în viață, s-a format din experiența de ciclism, căci, trecînd o bună parte din distanță, începi să sesizezi altfel toatele care se-ntîmplă. însă, gîndul care persistă, și care te motivează, constă în faptul că-ți tot repeți: după deal urmează vale!. 
o oarecare legătură ar fi inițiabilă și în cazul dat, probabil, pentru că fiind atît de norocos,.. in a way.. acum cevai ore în urmă, am izbutit să-mi sparg ghenunchiul, și să mă tai binișor la piciorul stîng. 
probabil ar fi adecvat să abordez situațiile de genul dat într-o cu totul altă manieră, că-s prost, și idiot, și inutil față de niște momente cărora nu le pot face față. dar, persistă ideea că oarecare momente în viața care-o trăiești, au o tangență cu acțiunile care le înterprinzi, și felul în care abordezi însuți lumea din-conjur. 

e, și printre altele curioasă schimbarea de perspective, între ieri și astăzi, care constă în diferența dintre a te simți fenomenal de satisfăcut și a-ți percepe astfel de coborîri, emoționale și fiziologice. în mare parte, este despre cînd te simți rănit și inutil, iar pe altă baricadă fiind trăirile de fericire,.. și lupți cu aceste două valuri.

nu iaca cum s poate așă?a?! iată ce-mi arată nemernicu de facebook, la ora unșpe. nu spasibo tebe, făisbuc. 

khe khe, cum spunea doamna în roz din filmul harry potter.
superbă zi de început de săptămînă.
și, cum spunea un oarecare ștefan gațcan, citez : ”mă simt bine. nu am probleme. nu sunt sechestrat. sunt cu familia. rog frumos să nu aveți grijă. totul este ok. voi fi fără comunicare cu prietenii un timp oarecare deoarece am nevoie de reabilitare” :D :D 

 

 az dimineața, cum umblam după aventuri, cu instrumentu în spate, am dat de un soi de oameni mai diferiți, în sensul rău al cuvîntului. cumpărînd bere de la magazin, și vreau să menționez că m-am săturat să repet istoria asta, dar, cred că e bine să fie ș-aici, am făcut cunoștință cu niște băieți, în compania căror am mai stat, bînd bere și cîntînd, și tot se pare că era fain, pîn în momentul cînd am pornit spre casă, unul dintre ei luîndu-mi chitara și cerînd bani, carne ș băutură ca să mi-o întoarcă. tot discutînd cu ei despre situația creată, am primit un pumn în (să-mi fie iertat adevărul) bot,.. bot, pentru că eram cu toții băuți. și aici am început a înțelege cu adevărat situația, le-am spus la revedere, ș-am plecat acasă, după telefon. băieții care-au venit, de la poliție evident, erau foarte amabili să facem vro 20 -25 min, o tură prin curți, pentru că ăilalți și-au șters tălpășița (așa parcă se spune), apoi ducîndu-mă la inspectorat pentru a depune plîngere. am stat cam o oră la poliție, afară făcîndu-se ziuă, iar eu trebuind să merg din centru pîn acasă pe jos, prin ploiță răcoroasă. venind acasă, ăia (care mi-au luat chitara) mă sunau, spunîndu-mi să vin s-o iau, pentru bani, ori chestii, și-așa m-au sunat de trei ori. fiind trezit, am discutat situația cu niște polițiști, avocați, mama și niște prieteni. acum, ca și înainte, cînd ieșeam din casă, pornind pe la inspectorat, atelier și magazin, mă simt cam turmentat, însă niște lecții înveți din așa momente. urmează să vedem cum evoluează cazul și .. mă duc să spăl niște haine :D

ps: am uitat de un moment, și exact următorul: dacă îmi pare sau nu rău? well, despre asta am fost întrebat și la poliție, și nu cred că încă îmi pare, în parte pentru e o chitară, în alta pentru că sunt și momente bune în toată chestia asta, probabil că îmi pare doar puțin rău, mai puțin decît îmi este :D