az dimineața, cum umblam după aventuri, cu instrumentu în spate, am dat de un soi de oameni mai diferiți, în sensul rău al cuvîntului. cumpărînd bere de la magazin, și vreau să menționez că m-am săturat să repet istoria asta, dar, cred că e bine să fie ș-aici, am făcut cunoștință cu niște băieți, în compania căror am mai stat, bînd bere și cîntînd, și tot se pare că era fain, pîn în momentul cînd am pornit spre casă, unul dintre ei luîndu-mi chitara și cerînd bani, carne ș băutură ca să mi-o întoarcă. tot discutînd cu ei despre situația creată, am primit un pumn în (să-mi fie iertat adevărul) bot,.. bot, pentru că eram cu toții băuți. și aici am început a înțelege cu adevărat situația, le-am spus la revedere, ș-am plecat acasă, după telefon. băieții care-au venit, de la poliție evident, erau foarte amabili să facem vro 20 -25 min, o tură prin curți, pentru că ăilalți și-au șters tălpășița (așa parcă se spune), apoi ducîndu-mă la inspectorat pentru a depune plîngere. am stat cam o oră la poliție, afară făcîndu-se ziuă, iar eu trebuind să merg din centru pîn acasă pe jos, prin ploiță răcoroasă. venind acasă, ăia (care mi-au luat chitara) mă sunau, spunîndu-mi să vin s-o iau, pentru bani, ori chestii, și-așa m-au sunat de trei ori. fiind trezit, am discutat situația cu niște polițiști, avocați, mama și niște prieteni. acum, ca și înainte, cînd ieșeam din casă, pornind pe la inspectorat, atelier și magazin, mă simt cam turmentat, însă niște lecții înveți din așa momente. urmează să vedem cum evoluează cazul și .. mă duc să spăl niște haine :D

ps: am uitat de un moment, și exact următorul: dacă îmi pare sau nu rău? well, despre asta am fost întrebat și la poliție, și nu cred că încă îmi pare, în parte pentru e o chitară, în alta pentru că sunt și momente bune în toată chestia asta, probabil că îmi pare doar puțin rău, mai puțin decît îmi este :D