# hai că-i ora patru dimineața și-s la fel de destrăbălat precum e patul în care-am dormit îmbrăcat. percepînd zilele ca un întreg, astăzi am fost pînă-n celălalt capăt al orașului să rezolv niște chestii, apoi trecînd rapid pe-acasă și înviorîndu-mă cu un pahar de vin și niște cîntat la chitară, am pornit spre următoarea extremă. îi deja a treia zi cînd sunt singur, și savurez din contemplarea care se schimbă destul de imperceptibil. încerc să-mi creez gîndul despre toatele împrejurări, și situații, oameni, acțiuni care se-ntîmplă în jurul meu, per moment, eșuez. 

# recent am trecut pe la cimitir, Diana, nevrînd să meargă la colegiu într-o zi de luni, iar eu de cevai timp amînam așa o vizită, fiind trezit pe la orele zece și înțelegînd că-s doar două opțiuni referitor la cum ar putea decurge ziua, m-am decis să-i dăm un go!. în ultimii doi ani, am fost de vreo patru sau cinci ori pe la cimitir. 

# înțeleg influența anotimpului, percep la fel și o oarecare oboseală dintre unul față de altu, ceea ce e ok. mă duce gîndul cîteodată la anume o libertate care constă în timp petrecut în singurătate. ce nu pot să înțeleg, în anume această perioadă de viață, este trecerea timpului, fiindcă nu am o abordare constructivă referitor la acest delicat moment. sunt totuși și abordări interesante, referitor la acest life surfing, anume cînd ai posibilitatea să improvizezi în cele mai neașteptate momente, în cel mai radical mod. 

# am avut trei săptămîni de înhibare destructivă, stînd doar în casă, și băgîndu-mă-n depresie, conștient. 

# nu mai țin minte dacă am scris despre plecarea spre strășeni, într-o dimineață, pe ploaie, pe la ora patru a.m. și-o fost o călătorie extra hardcore, anume-n emoții și anturaj. iar ultimă dată cînd am fost prin ospeții la tatăl Dianei, am venit băut, și-n următoarea zi mi-o citit puțină morală, cred eu. 

# hrănesc păsărele, punîndu-le pe geam niște răsărită sau nuci, pe 6 decembrie, a aterizat și-o pasăre mai mare decît random vrăbiuțe, și-i fain să le observi, creează un entuziasm și mai doboară din depresie. 

# merg mult pe jos, în zilele cînd mai ies din casă, de obicei fac cîte 10-15 km, este tot o modalitate de-a mă însingura și sesiza ceea ce-i împrejur. de cevai timp mă stresează atitudinea din partea familiei - mama, buneii, avînd o critică foarte impunătoare și invocînd o tristețe, de care pînă acum, scăp doar detașîndu-mă de ei. la fel o fac și unii din prieteni. nu știu cum se face că unii oameni nu înțeleg limita dintre a-ți devărsa emoțiile și a copleși. totuși am și prieteni adecvați. cheers!

# îmi dau seama că beau mult, și mă regăsesc între băutură și cîntatu la chitară, unele dintre puține activități care-mi fac bine. printre altele, încercînd să fiu pozitiv, dezvolt și alte comunicări cu oarecare oameni, iar unicul lucru care mă deranjează este starea de vină, față de ei, față de mine, față de orișicine.

# toată atitudinea din partea oamenilor care-ți sunt aproape, și de fapt ar trebui să te susțină, însă te bagă-ntr-o depresie și mai mare, cu învinuiri constante, .. cred că este cea mai mare problemă acum.

#