încă-s acumulate aventuri dintre-ale spontanietății,.. 
cum c-aș pornit băut pe la vreo trei de noapte,
nici nu mai țin minte din ce cauză ori motiv, dar,
urcînd pe bici, și dîndu-i din pedale la deal, nu-mi mai intervenea un back-up plan.

și-așa-apăsînd pe pedale, pe-a-noua bicicletă, am ajuns într-un întuneric cumplit.
ca după asta-i să ridic vreo două dealuri și, dintr-un hop-ș-așa, s-apară un bar, 
unde se vindea bericică rece și mai puteai să și mai stai la masă.
ceea ce am și făcut, ... și chiar intervenind în discuții cu băieții de-acolo, la oră 3 de noapte.

nu m-așteptam la așa un jackpot, însă, am nimerit în situația c-am reușit și bere să iau,
și să m-ajute băieții cu niște chestii, în a fixa becul, fiindcă, chiar înainte de vale, era cam șubred, 
nuș dacă eram și eu, însă înainte de-a porni, am băut binișor, nițel, bere, vin și niște ceau.

bicicleta cu care-am mers, mă ghida cu un avînt, își avea ea mișcarea ei.
dejai aproape de vilă, am nimerit într-o grotă de nisip, unde-am și căzut.
iar ziua următoare, dupăi vreo 3-4 ore de somn, am tot lucrat și lucrat.

am petrecut apusul, stînd într-o totală liniște,
fumînd niște țigarete și bînd vre-un pahar de vin,
precum m-am și scăldat mai devreme, în apă,
m-am și scăldat între adîncurile gîndurilor.

este-acolo, o cale, pe unde rareori merge vre-un om, și,
anume-i calea ast-am aleas-o, pentru drum înapoi,
zgîrîiat de crengi, și prin glod, încercînd să nu cad,
iar după-i ce-am ieșit din păduricea aia deasă, și după-i cîțiva kilometri,
am ajuns la fîntîna la care de-obicei și mă opream, 
una frumușică, îngrijită de obicei, lîngă o casă bătrînească,
ca s-o găsesc de dată asta, distrusă parțial, totuși funcțională.
de unde și-am și umplut apă.

am ajuns acasă chinuit, printre altele săturat de intercalări și sfaturi, 
dar mai degrabă insistențe din partea buneilor, 
iar astăzi, s-ajung să fiu nevoit să merg la atelier,
ca să reușim să ne pregătim pentru iamania.
și-ajungînd în același context, de-a fi învinuit de niște chestii irelevante.

https://www.youtube.com/watch?v=u-CJVfmx1bc&list=RDu-CJVfmx1bc&start_radio=1

 m-am săturat de-nmormîntări, și de cimitire, ei poate de ale astea din orașul ăsta debil.

undevai, poate moartea-și găsește culcuș mai străin, unui gînd care te devorează.

iar eu, trecînd într-o grabă necunoscută, între două troleibuze, aproape strivit,

de-un soare umil ajungînd asudat, cu o vagă dare de seamă.

îmi pulsează dejai cîntece-n gînd, de care-ncerc să mă eschivez, 

într-o naivitate, c-apoi să ajung la aceleași ritmuri finale.

abordez această expunere a eu-lui, ca una văzută demult, 

fiindcă tot într-același trecut, vrînd să ajung, undevai altăoară-am ajuns,

încercînd a fugi de destinul meu, însă-i în zădară pierderea de timp.

..

 odată ce ei (societatea) te numesc diferit, ei te fac să vreai să fii diferit. 

 https://www.youtube.com/watch?v=u8lme8he8WU&list=RDjGSvntUFytw&index=3

 nouă zile de out din toate.
 nuș dacă-s chiar tîmpenii, dar precis oarecare adicții,
 la vilă la prietenul meu, tăt cum scrie-n carte,
 bericică de dimineață, chitări, muzică, vișini, izvor.
 lucru în care-am obosit îndestul, pentru c-apoi să-i dau cu jazzu.
 percepții schimbate și discuții tîrzii,
 adîncindu-ne întru cele mai feroce trăiri.
 gătit de-a mîncare la foc, inventat versuri aiurea pe loc,
 și în ritm, pierzîndu-ne pînă la somn,
 ca-n următoarea zi de la capăt s-o luăm.
 am venit acasă distrus, cu trupul secat și rănit de-atît chin și-oboseală,
 ca peste cîtevai zile s-ajung să fiu și mai distant opulenței unui hain.