asta-i a sută și una oară de-a încerca să duc un mod de viață fără alcool. 
și-o eventuală eșuare se conturează la orizont.

că oricare întîmplare devine un trigger pentru a mai bea puțin, 

fiindcă-mi face bine. 

aș asimila alcoolu cu drogurile grele, care-ți provoacă dependență instant,

însă e limpede faptul că obișnuința contribuie persistent. 

e un fel de ping pong între prea multe gînduri și lipsa lor, 

ultima, fiind o stare de liniște, cînd pot să mă axez pe vre-un gînd concret, 
care de fapt e iluzoriu, irelevant, un fel de imaginație în plina ei deschidere.

și-i curios dacă voi fi vreodată iubut, pentru cine încă nu știu cine sunt.