duminică, 31 august 2025

 poezie cu laura

cred că dulceața curge pe-acolo-n lighean,
apoi în borcane, și puse pe geam,
străbătute de raze de soare-n beci ajung,
ca-ntr-o-nchisoare.
piersicii cuprinși de oală,
au de stat fără-ndoială,
la foc încă vreo sutcă,
la călduț, să fie gustos și drăguț.
de aș fi și eu un piersic,
să-mi dedici focul tău veșnic,
să-nfructez dintr-un copac,
s-ajung în beciul tău opac.
de ai fi tu rază de soare,
luminează ce mă doare,
de ai fi și tu mîțișor,
culcă-te unde îmi este dor.
de ai fi tu frunză verde,
prinde-mă și nu mă pierde,
du căldura-n rădăcini,
izbăvește-mă de spini.
ori vrăbiuță de ai fi,
după zborul dinadins,
unde s-odihnești aripa?
pe-a mea ramură cumplită..
de-ai fi fructul care cade.
și o nouă viaț-apare...

acolo-i pomul care-nalță,
a sa fragedă substanță
de la vîrf la rădăcină,
soare, dă-mi a ta lumină!


marți, 19 august 2025

 pornit cu Andrei la vilă, cevai timp în urmă, și pe drum s-au rupt patru spițe de la roata din față, și fiind un traseu care-l vroiam trecut cu aventuri, erau totuși oleacă altfel de aventuri. 
apoi spre drum acasă am întîlnit cicliști, un cuplu, care se-ndreptau chiar pe traseul pe care-am venit. 
voiam să prindem autobuzul, că eram încărcați, și Andrei era puțin obosit, iar ultimul autobuz, era plin plinuț. stînd acolo la stație, și privind o fetișcană drăguță prin geamul autocarului, stînd și, privindu-ne pe noi, care mai aveam de băgat efort la deal, rîdeam, dîndu-mi seama că mai avem de pedalat. 
ajunși în oraș, am trecut pe la bunei, unde-am mîncat binișor, apoi pe la Ruslan, unde-am mai băgat vreo 50 de grame, și-apoi acasă, complet obosiți. iar următoarea zi, am pornit să-l petrec pe Andrei spre casă, și-apoi să mai rezolv niște chestii, bine că era o zi de duminică. 
lunea, era o zi în care eram într-un out complet, și abia spre joi mi-am mai revenit, dar totuși lucrat. 
iar după weekend, m-am apucat să întorc cevai datorii, și ultima care era, într-o joie, cînd am venit de la atelier, apoi am fo să improvizez niște chestii cu Iura, la fluier și chitară, și-apoi cu bici pîn în centru, unde-am cîntat cu băieții pîn la vreo 2 noaptea, și-apoi, bine că nu m-am prea îmbătat, pornind spre casă, și băgînd niște muzică, deoarece-am fost mișcat, în boxe, cam așa și-o fi decurs cu bine seara, dacă nu venea taică-meu. și-am făcut scandal, că nu-i plăcuseși cum m-o găsit. și ne-am bătut. 
și iat c-o  trecut cevai zile de-atunci, și am cărat lucruri, haine, amplificatoare, chitări. o mai rămas încă puțin de-i mai dus de-acolo. 
not this fuckin time. 
toate altele discreții, le las pentru mine, or pentru mai încolo.



 https://www.youtube.com/watch?v=gPsorSm1PpQ&list=RDhwRNWQ2FwvQ&index=13

vineri, 15 august 2025

 We will turn our hearts into steel

as we live in a concrete box, and we die in-a wooden coffin

joi, 14 august 2025

niș n-aș vrea pe repede s-o zic, dar evenimentelor precedente,
 iau revenit momentu-n care o trebuit să plec, și-am fost, și mi-o plăcut. 
had a little fuvkin concert la pro sănătate.
i-am scris lu-o fată de care-mi place, o descriere amănunțită,
despre ce-o fost și cum, însă nu despre ce eventual ar urma. 
așa o lipsă de priorități, și nevoie de-a-mi reseta tot eu-l. 

sâmbătă, 2 august 2025

 venit acasă seara, ca să mai reușesc la magazin, și-apoi întîlnit niște prieteni și-am stat prin curte, să bem niște bere. ce mi-a plăcut, că unul dintre ei, înainte, prin 2000, umbla cu băieții să bată punk-eri, și rock-eri, iar acum și-a schimbat radical ideea, și-am vorbit și despre gay, și l-am convis că de fapt, nici față de ăștia nu e nevoie de-a fi agresiv. at least, o mică schimbare a unui om, deja este o schimbare în societate. 
mîine trebuie să mă duc pe la piață, apoi la lucru, în orșce caz, în weekend e cu mult mai plăcut să circuli prin oraș. 
am luat sare, nu de-aia care-i drog, și cevai produse, și-acu fac niște mîncare, ș-apoi mă culc. ufh. micile momente, din rutină, care-ți înviorează ziua și te fac să zîmbești, îs aur. 

vineri, 1 august 2025

 după toate trebăluirile de astăzi, ajungînd acasă și bînd o bere cu ruslan, am pornit să schimb un capac pe-o bere, și-acolo, iarăși norocos fiind, am mai schibat, și pornit spre parc cu chitara-n spate, găsit un scăunel mai într-o partre și-am început a improviza, vreo-oră jumate.. și cealaltă bere, era și ea norocoasă. 
fain așa ocupații, că mai detașează de stări aiurea, căci din start, eram puțin pragmatic dacă să merg singur să cînt în parc, cînd de fapt, o fost tare fain.