pe drum cu accent moldovenesc, înjur șoferii ipocriți. de fiecare oară situații stresante pe drum. 
o fost un prieten, și nuș ce l-a apucat, dar mi-o fărmat chitara. o fi un proiect de reparație, dar se pare că e stricată rău. deja fost prieten. 
task-uri o grămadă, și dacă mai aud că se-adună, îmi vine să strig.stric. 
m-am apucat iar să înscriu, deja pe telefon, o fi niște material de ascultat apoi. 
#2
îmi băgaseși în cap că dacă-s alții mai productivi, ar fi ok să fiu și eu, măcar puțin la nivel, 
însă-mi băgaseși .. ce era de băgat, și-așa și n-am fost astăzi productiv, însă doar referindu-mă la chitară.

 

 cîte puțin continuă detașarea față de oameni, și dejai, de cei mai apropiați.
în săptămîna asta am plecat într-o mică aventură cu Andrei, ca să lucrăm binișor, să cărăm niște pămînt. 
am anticipat această călătorie de mai devreme, și-am luat produse și chestii, deci, am și petrecut, dacă nu-i de ținut cont de oboseala de după lucru, destul de bine. 
abia azi am venit în oraș, iar pe drum s-a defectat bicicleta, și-acolo mai că se defectase două roabe, pe care le foloseam, însă am rezolvat în amîntrei cazuri. 
pe-acolo mai făceam pauze, avînd timp să cîntăm, vorbim, să mergem la scăldat, și să facem niște mîncare gustoasă. iar pe-acolo, nu prea departe, fiind un loc atît de fascinant de-a te băga în apă, c-am reușit spre ultimele zile să ne prindem de curaj și să sărim în apă chiar de pe eșafod.
în mare parte a fost o călătorie superbă, dacă n-ar fi celelalte probleme. 
următoarele zile am de gînd să mă odihnesc, iar apoi am de-mi cărat toate lucrurile, fiindcă în foarte apropiatul curînd voi rămîne fără casă. și la asta mă refeream în prima frază.

 ochii care nu știu ură, spune-mi de ce i-ai trădat

mă trezesc eu deci de la o lunea, și simt că organismului ceva-i lipsește, ori că s-a infiltrat o slăbiciune.. trecînd gîndurile prin filtru, cît fac rutina de dimineață, îmi dau seama că ar fi mai bine să rămîn acasă, că-i suspicioasă și stranie starea care-o am, ca înspre seară să-mi dau seama că am răcit, iar următoarele zile să nu-mi pot da seama, unde-aș fi putut prinde viroza. pe căldură, sau mai bine zis vara, răceala mă confuză mult, de aia am încetinit în acțiuni, iar de cîte ori trebuia să ies prin oraș, mă luam fără grabă, și încercînd să evit aglomerațiile și gălăgia. în glumă zis, am schimbat amețeala de la băutură pe amețeala de la răceală, și să pedalezi în așa o stare, e și plăcut dar și obositor. de parcă s-a prins o ancoră de creier, și mă trage-n jos. în schimb, în astea patru zile, am băut doar două beri mici,și o mulțimea de ceai, și-am fumat doar un pachet de țigări, astăzi abia cumpărîndu-mi unul nou. și trebăluială prin casă, și citit articole, și privit documentare/știri. iar acum fierb popușoi, ori păpușoi. 

ș-apoi vine o zi cînd îț dai seama că ar fi bine să ai niște bani puș de-oparte. 

fiind beat, și-n dezlegarea emoțiilor, într-un sau alt fel, cînd se accentuează trăirea..

https://www.youtube.com/watch?v=XmpPdFXQmT8 

eu b-aș băga și niște cîntecele pe care pe yt nu le mai găsești, și care mișcă/

Я вас любил: любовь ещё, быть может,
В душе моей угасла не совсем;
Но пусть она вас больше не тревожит;
Я не хочу печалить вас ничем.
Я вас любил безмолвно, безнадежно,
То робостью, то ревностью томим;
Я вас любил так искренно, так нежно,
Как дай вам Бог любимой быть другим.

1829

încă-s acumulate aventuri dintre-ale spontanietății,.. 
cum c-aș pornit băut pe la vreo trei de noapte,
nici nu mai țin minte din ce cauză ori motiv, dar,
urcînd pe bici, și dîndu-i din pedale la deal, nu-mi mai intervenea un back-up plan.

și-așa-apăsînd pe pedale, pe-a-noua bicicletă, am ajuns într-un întuneric cumplit.
ca după asta-i să ridic vreo două dealuri și, dintr-un hop-ș-așa, s-apară un bar, 
unde se vindea bericică rece și mai puteai să și mai stai la masă.
ceea ce am și făcut, ... și chiar intervenind în discuții cu băieții de-acolo, la oră 3 de noapte.

nu m-așteptam la așa un jackpot, însă, am nimerit în situația c-am reușit și bere să iau,
și să m-ajute băieții cu niște chestii, în a fixa becul, fiindcă, chiar înainte de vale, era cam șubred, 
nuș dacă eram și eu, însă înainte de-a porni, am băut binișor, nițel, bere, vin și niște ceau.

bicicleta cu care-am mers, mă ghida cu un avînt, își avea ea mișcarea ei.
dejai aproape de vilă, am nimerit într-o grotă de nisip, unde-am și căzut.
iar ziua următoare, dupăi vreo 3-4 ore de somn, am tot lucrat și lucrat.

am petrecut apusul, stînd într-o totală liniște,
fumînd niște țigarete și bînd vre-un pahar de vin,
precum m-am și scăldat mai devreme, în apă,
m-am și scăldat între adîncurile gîndurilor.

este-acolo, o cale, pe unde rareori merge vre-un om, și,
anume-i calea ast-am aleas-o, pentru drum înapoi,
zgîrîiat de crengi, și prin glod, încercînd să nu cad,
iar după-i ce-am ieșit din păduricea aia deasă, și după-i cîțiva kilometri,
am ajuns la fîntîna la care de-obicei și mă opream, 
una frumușică, îngrijită de obicei, lîngă o casă bătrînească,
ca s-o găsesc de dată asta, distrusă parțial, totuși funcțională.
de unde și-am și umplut apă.

am ajuns acasă chinuit, printre altele săturat de intercalări și sfaturi, 
dar mai degrabă insistențe din partea buneilor, 
iar astăzi, s-ajung să fiu nevoit să merg la atelier,
ca să reușim să ne pregătim pentru iamania.
și-ajungînd în același context, de-a fi învinuit de niște chestii irelevante.

https://www.youtube.com/watch?v=u-CJVfmx1bc&list=RDu-CJVfmx1bc&start_radio=1