vineri, 29 octombrie 2021

#1 aa. mă enervez amu c-am renunțat cinci minute-n urmă să iau vinilurile. 
stările astea de dubii ș stat pe gînduri, uneori îs exhausting .

 #2 în ultima lună, sau aproximativ o durată de timp similară, mi s-a redus apreciabil consumul de alcool, cauzînd într-un fel și-o diferență în activitățile de rutină și somn. în fapt, mi-am asumat cîtevai decizii, încă nu într-atît de ferme cum le-aș vrea, însă care constau în faptul că încerc să nu țin bani la mine și să refuz după ocazii, invitațiile la băut, cum am făcut ieri, de exemplu, haios fiind faptul că totuși mi-am luat astăzi o jumătate de litru de vin. între altele, lipsa de alcool marchează și faptul că nu-s destul de impus în a exersa la chitară. această particularitate însă merită o atenție deosebită, din cauza că mă aflu în mai multe stopări sau impasuri concomitent, și în cauza dată e binevoită mai degrabă schimbarea abordăriii, decît o continuitate în exersări și chestii. înainte aveam momente de disidență, un fel de oscilații între o dorință și inspirație enormă, și inversul acestor stări, iar acum intervine o lipsă de perturbări care-mi complică percepția dintre un wow și thats shit, iar probabil din cauza că mi-am permis să uit de chitara electrică, o bună majoritate a jamurilor se rezumă la o nesatisfacție. 

https://www.youtube.com/watch?v=kZA9v3KRyMs

sâmbătă, 23 octombrie 2021

 #1 of, am răcit puțin și deja a doua săptămînă stau preponderent acasă, fără dorință de-a face ceva. totuși ieri am făcut supă și puțină curățenie. pe lîngă astea, ieri iată n-am băut și nici fumat, și ar fi interesant să n-o fac nici azi .. yet to see. 

#2 una din plăcerile de-a avea un blog e că poți scrie ce și cînd vrei, în orice aspect vrei și so on.

#3 acum, după ce-am citit https://www.bbc.com/news/stories-58994212 ,iar mai recent privind un kinou despre traficul uman (sex traffic), îmi aminteam de cîtevai plimbări prin red light district, și naivitatea mea. ce mare e totuși diferența între viețile oamenilor, pe părțile opuse de sticlă. curios e și faptul că în mare parte trăim iluzii, s-ar putea chiar compara cu un trip, pe care-l are fiecare-n dependență de împrejurări și circumstanțe, care i se întîmplă în viață. pe lîngă asta, mi se reafirmă părerea că sub voalul de valori și etică pe care le reprezintă europa în sine, se ascunde o societate murdară, lipsită de empatie și egoistă ...

#4 // ... la fel ca unele dintre femeile pe care le-am iubit, ascunzînd viermi și mîl, într-o întruchipare plină de rafinament și etaloane. și-s curios cum se suportă,.. (ei, nu chiar foarte curios). în schimb știu că nu-mi e rușine, să ies murdar, cu haine rupte ori cu ochi umflați, că nu trădez.//

marți, 19 octombrie 2021

https://www.youtube.com/watch?v=9_AdKGIC9gA 

stău în cadă. vinu-i gata, cîntecu nu.
ș ceva de înțeles nu înțăleg.. 
de-ar fi ușor să-i spui tristeții,
cu tine să nu mă mai leg.

cînteacu-mi amintește de olanda, somehow. 
ș ăsta-i unul dintre puținele lucruri care pot să le suport,
referindu-mă la țara aia.

sâmbătă, 9 octombrie 2021

ocupațiile din zilele precedente m-au epuizat și emoțional și fizic, iar și alcoolu care-a fost consumat, a făcut mai acută revenirea la normal, fapt datorită carui astăzi era a treia zi de odihnă. 

#1 zilele precedente aniversării treceau într-o relativă neschimbare, cîtevai ori stătusem cu prietenii, andrei fiind drăguț să ne țină companie și să-și aducă și două chitări și o clapă, care le-am folosit cu dîrzenie, iar printre șăzetoare, am reușit să facem și cîtevai plimbări, afară fiind cald și soare. au intervenit și cîtevai certuri, dar ce-i plăcut că astea, consumîndu-și efectul, nu rămîn multă vreme în amintiri. 
  andrei și-a sărbătorit și el, vară asta 49 ani, și între zilele noastre de naștere ne-am văzut relativ des. ne-am apucat să și înscriem cîtevai ori, însă, iată referitor la înscrieri am devenit mai neglijent. un alt aspect fiind totuși faptul c-am postat pe fb fotografiile lucrărilor care erau expuse la vernisaj, tăman de ziua mea, și-am fost bucuros de aprecieri, pîn în momentul cînd tăticu mi-a stricat tăt kaifu. o chestie destul de obișnuită lui, argument care m-a liniștit. (eventual, o să vedem ce facem cu astea). 
  iară douăzeci și șasele septembrie, la ai douăzeci și șaselea an din viață. l-am petrecut destul de random, trezindu-mă singur, m-am impus să cobor pîn în ospeție la maman și prietenul ei, unde-au venit buneii și mămica lui vitalie, iar o altă surpriză a fost și apariția dianei. am stat vro două ore la masă, și-am plecat cu toții spre casă, eu primind un set de strune, care l-am pus abia după o săptămînă, intervenind tucmai trei zile în a potrivi acțiunea lor la chitara acustică. 

#2 în prima deplasare către rîșcanovca, cu prilejul vizitei lu tata, îi spun deplasare pentru că încerc să evit la maximul transportul public, m-am pomenit cu ușa închisă, iar faptul că nici telefon nu folosesc - fără vre-o posibilitate de-a lua legătură cu el, motiv din care, după o țigară fumată pe scaunul din curte, am pornit spre poșta veche, că tot trebuia să trec, să verific casa și să iau o lucrare de-acolo, iar pe lîngă astea, am izbutit să beau și trei halbe de bere, (dintr-o halbă mai demult furată dintr-un local), și să-i mai alin strunele chitării electrice, care probabil îmi duce dorul.. dup-aia deja am fost norocos și cu ușa. tăticu era obosit și el, dar am stat destul de drăguț, bînd bere pîn la douășpe noaptea, dîndu-i o jeacă foarte cool și aducîndu-i ceva din mîncare, și-apoi pornind spre casă, m-am decis cu încă o mică plimbare, fiind vesel și voios, și felicitîndu-mă că închei uite-așa o zi. 

  i-am aranjat o plecare către sat cu un prieten, deoarece tătaia voia să ducă lucrările și-o grămadă de-a cărți, din care am luat doar cîtevai. per general, n-am avut ocazie să iau decît foarte puține lucruri de-acolo, tata avînd o atitudine cumvai rece și distantă, dîndu-mi voie să trec pe-acolo doar de șase ori, iar faptul că buneii și mama m-au presat să intervin în cîtevai detalii, au aprofundat si indignarea și revolta și mai mult. totuși, încercam să nu permit evoluțiile unor astfel de divergențe/discuții/situații, iar către final, ne-am lămurit cu marea parte a chestiunilor care trebuiau rezolvate. 
probabil din tot amalgamul ăsta de dute-vino și-am devenit stresat, încercînd să mă calmez cu alcool, muzică și iarbă. 

#3 m-am apucat a scrie astea-le de o săptămînă, și-abia acum mă simt dacă nu destul de clar expus față de timpul petrecut, măcar destul de obosit ca să încerc alte aliniate și relatări ale altor situații, ocazie potrivită pentru a finisa și postarea asta. 

vineri, 10 septembrie 2021

#1 un trip în închisoare, șeva șeva? :D

#2deam de patru zile stau ș mă uit la vseakaia *uinea pe net,

(două zile la rînd am găsit bani pe drum),

prost să șii - noroc să ai. 

#3https://www.youtube.com/watch?v=2z_gi6AniEo

#4 uof, nu că aș fi foarte fascinat să scriu acum, însă totuși .. dă-o naibii.

apui iaca, am fost la festival, unde, pare-mi-se c-am văzut unul dintre oamenii pe care nu aveam chef să-i văd. (ori să-l văd), printre mulți alți oameni pe care i-am cunoscut și care-au fost tare fancy, ( diabolic cuvîntu). unul dintre ăștia oameni, mă tot saluta de fiecare dată cînd treceam, și treceam des. cortul l-am pus aproape de scena cu muzică techno, și 24 din 25 tot răsunau tobele, iar noi cu diana, după prima noapte de îngeț, ne-am asimilat, însă iată horia și eu, ne-am cam săturat să cărăm lucruile noastre, reieșind în final să ne punem corturile departe, unii de alții. în rest, au fost plimbări, și puțină treabă, iar băieții, și fetele de altfel, au îndrăznit să-și aprindă televizoarele.. focuri mari, tucma două, la fel și scene, iar după prima noapte friguroasă, am fost destul de bravo să strîng paie și să le pun sub cort, ca să fie mai călduț. iaca. la fel de bravo am fost și duminică, în penultima zi de stat acolo, cînd am insinuat să cîntăm, iar ceilalți, după ora noastră de cîntat, ce-i drept.. am cîntat nu tare mult, au fost tare voioși și vioi. pe lîngă mofturile femeilor, ne-am descurcat destul de binișor, și cu mîncarea, și cu căratul lucrurilor, și cu good-self-beeing-ul. am plecat tucmai luni de-acolo, printre ultimii, și diana era deja atît de dornică să-și cufunde corpul în cadă, că mă și enervase puțin, iar în replică îi spuneam că o să fie într-atît de bucuroasă cînd ajungem, încît o să rîdă, așa și fiind fost să fie. dup-aia, ne-am hodihnit vro 4-5 zile, percepînd totul și toatele. 

duminică, 15 august 2021

 mă simt ca niște strune uzate, de ceva timp, și am cîtevai teorii referitor la treaba asta.

au fost niște zile de beții, și, înainte obișnuiam să mă lăs după ce sentimentul de vinovăție devine mai acut, însă de dată asta, cred că o să încep mai devreme. 

mă tem că or să urmeze stări de psihoză, depresie și panică. 

cred că totuși o să-mi permit să-mi alin(t) sufletu cu o bericică, în caz de insuportabilitate emoțională.