urăsc frigul, în schimb am un pat larg doar pentru mine.
mă acopăr cu două oghealuri, și răbd din dureri,
cîteodată le și întrec, ocupîndu-mă cu flecuștețuri, 
alteori, mă devorează, mă fac inapt, doar decît de-a bea un ceai și a dormi, o zi întreagă.
m-am otrăvit cu nu-știu-ce tîmpenie, și de două săptămîni supraviețuiesc pe un ritm monoton.
s-a redus drastic rația de mîncare, iar oricare ieșire în oraș, devine un quest.
pe unde mai pui și faptul că plouă, zi peste zi, 
și n-aș spune că-i depresiv, doar,.. poate lipsa de opțiuni de-a  petrece timp afară, 
dar am un pat larg, doar pentru mine. 
nu m-am îmbătat de vreo lună, în pauze de unu pe trei, îmi mai permit să-i dau o dușcă.
ultimă-oară, cred că era de după ziua mea, cînd am tuflit o cădere de-asfalt, 
iar dup-aia, m-am supărat pe toată lumea, și-n primul rînd pe mine.
ieri am luat cîte-o kilă de mere și struguri, și-am băgat, de-atuncea, doar vreo trei pîinele cu brînză. 
și nu-nțeleg cum naibii funcționează corpul ăsta, pe modul extra-econom.