https://www.youtube.com/watch?v=9_AdKGIC9gA
stău în cadă. vinu-i gata, cîntecu nu.
ș ceva de înțeles nu înțăleg..
de-ar fi ușor să-i spui tristeții,
cu tine să nu mă mai leg.
cînteacu-mi amintește de olanda, somehow.
ș ăsta-i unul dintre puținele lucruri care pot să le suport,
referindu-mă la țara aia.
ocupațiile din zilele precedente m-au epuizat și emoțional și fizic, iar și alcoolu care-a fost consumat, a făcut mai acută revenirea la normal, fapt datorită carui astăzi era a treia zi de odihnă.
#1 zilele precedente aniversării treceau într-o relativă neschimbare, cîtevai ori stătusem cu prietenii, andrei fiind drăguț să ne țină companie și să-și aducă și două chitări și o clapă, care le-am folosit cu dîrzenie, iar printre șăzetoare, am reușit să facem și cîtevai plimbări, afară fiind cald și soare. au intervenit și cîtevai certuri, dar ce-i plăcut că astea, consumîndu-și efectul, nu rămîn multă vreme în amintiri.
andrei și-a sărbătorit și el, vară asta 49 ani, și între zilele noastre de naștere ne-am văzut relativ des. ne-am apucat să și înscriem cîtevai ori, însă, iată referitor la înscrieri am devenit mai neglijent. un alt aspect fiind totuși faptul c-am postat pe fb fotografiile lucrărilor care erau expuse la vernisaj, tăman de ziua mea, și-am fost bucuros de aprecieri, pîn în momentul cînd tăticu mi-a stricat tăt kaifu. o chestie destul de obișnuită lui, argument care m-a liniștit. (eventual, o să vedem ce facem cu astea).
iară douăzeci și șasele septembrie, la ai douăzeci și șaselea an din viață. l-am petrecut destul de random, trezindu-mă singur, m-am impus să cobor pîn în ospeție la maman și prietenul ei, unde-au venit buneii și mămica lui vitalie, iar o altă surpriză a fost și apariția dianei. am stat vro două ore la masă, și-am plecat cu toții spre casă, eu primind un set de strune, care l-am pus abia după o săptămînă, intervenind tucmai trei zile în a potrivi acțiunea lor la chitara acustică.
#2 în prima deplasare către rîșcanovca, cu prilejul vizitei lu tata, îi spun deplasare pentru că încerc să evit la maximul transportul public, m-am pomenit cu ușa închisă, iar faptul că nici telefon nu folosesc - fără vre-o posibilitate de-a lua legătură cu el, motiv din care, după o țigară fumată pe scaunul din curte, am pornit spre poșta veche, că tot trebuia să trec, să verific casa și să iau o lucrare de-acolo, iar pe lîngă astea, am izbutit să beau și trei halbe de bere, (dintr-o halbă mai demult furată dintr-un local), și să-i mai alin strunele chitării electrice, care probabil îmi duce dorul.. dup-aia deja am fost norocos și cu ușa. tăticu era obosit și el, dar am stat destul de drăguț, bînd bere pîn la douășpe noaptea, dîndu-i o jeacă foarte cool și aducîndu-i ceva din mîncare, și-apoi pornind spre casă, m-am decis cu încă o mică plimbare, fiind vesel și voios, și felicitîndu-mă că închei uite-așa o zi.
i-am aranjat o plecare către sat cu un prieten, deoarece tătaia voia să ducă lucrările și-o grămadă de-a cărți, din care am luat doar cîtevai. per general, n-am avut ocazie să iau decît foarte puține lucruri de-acolo, tata avînd o atitudine cumvai rece și distantă, dîndu-mi voie să trec pe-acolo doar de șase ori, iar faptul că buneii și mama m-au presat să intervin în cîtevai detalii, au aprofundat si indignarea și revolta și mai mult. totuși, încercam să nu permit evoluțiile unor astfel de divergențe/discuții/situații, iar către final, ne-am lămurit cu marea parte a chestiunilor care trebuiau rezolvate.
probabil din tot amalgamul ăsta de dute-vino și-am devenit stresat, încercînd să mă calmez cu alcool, muzică și iarbă.
#3 m-am apucat a scrie astea-le de o săptămînă, și-abia acum mă simt dacă nu destul de clar expus față de timpul petrecut, măcar destul de obosit ca să încerc alte aliniate și relatări ale altor situații, ocazie potrivită pentru a finisa și postarea asta.
#1 un trip în închisoare, șeva șeva? :D
#2deam de patru zile stau ș mă uit la vseakaia *uinea pe net,
(două zile la rînd am găsit bani pe drum),
prost să șii - noroc să ai.
#3https://www.youtube.com/watch?v=2z_gi6AniEo
#4 uof, nu că aș fi foarte fascinat să scriu acum, însă totuși .. dă-o naibii.
apui iaca, am fost la festival, unde, pare-mi-se c-am văzut unul dintre oamenii pe care nu aveam chef să-i văd. (ori să-l văd), printre mulți alți oameni pe care i-am cunoscut și care-au fost tare fancy, ( diabolic cuvîntu). unul dintre ăștia oameni, mă tot saluta de fiecare dată cînd treceam, și treceam des. cortul l-am pus aproape de scena cu muzică techno, și 24 din 25 tot răsunau tobele, iar noi cu diana, după prima noapte de îngeț, ne-am asimilat, însă iată horia și eu, ne-am cam săturat să cărăm lucruile noastre, reieșind în final să ne punem corturile departe, unii de alții. în rest, au fost plimbări, și puțină treabă, iar băieții, și fetele de altfel, au îndrăznit să-și aprindă televizoarele.. focuri mari, tucma două, la fel și scene, iar după prima noapte friguroasă, am fost destul de bravo să strîng paie și să le pun sub cort, ca să fie mai călduț. iaca. la fel de bravo am fost și duminică, în penultima zi de stat acolo, cînd am insinuat să cîntăm, iar ceilalți, după ora noastră de cîntat, ce-i drept.. am cîntat nu tare mult, au fost tare voioși și vioi. pe lîngă mofturile femeilor, ne-am descurcat destul de binișor, și cu mîncarea, și cu căratul lucrurilor, și cu good-self-beeing-ul. am plecat tucmai luni de-acolo, printre ultimii, și diana era deja atît de dornică să-și cufunde corpul în cadă, că mă și enervase puțin, iar în replică îi spuneam că o să fie într-atît de bucuroasă cînd ajungem, încît o să rîdă, așa și fiind fost să fie. dup-aia, ne-am hodihnit vro 4-5 zile, percepînd totul și toatele.
mă simt ca niște strune uzate, de ceva timp, și am cîtevai teorii referitor la treaba asta.
au fost niște zile de beții, și, înainte obișnuiam să mă lăs după ce sentimentul de vinovăție devine mai acut, însă de dată asta, cred că o să încep mai devreme.
mă tem că or să urmeze stări de psihoză, depresie și panică.
cred că totuși o să-mi permit să-mi alin(t) sufletu cu o bericică, în caz de insuportabilitate emoțională.
am fo invitat la un festival, unde se-oferă o scenă pentru improvizații.
im exiced as fuck.
zilele precedente, vro 10 la număr înainte de asta, au fost un continuu jam și hodină de la bullfrog blues-ul ăla. pe lîngă faptul că mă mai băgam să lucrez cîte puțin, pentru a cîștiga niște lei, era un amalgam de lucru în creieri și percepții, iar pe lîngă asta-i și faza că tre să mai ai grijă de toatele ce te înconjoară.
într-un fel am abandonat pentru cîtevai zile lucrul de la atelier ca să-mi permit să exaltez în alcool și muzică, iar printre toatele și să stau cu diana, și iar cu ea trebăluind prin oraș cu niște primblări* pîn la armată, unde-am intrat și-am băut niște bere, privind soldații în ochi cu o privire distul de directă, și, ajungînd într-o situație, dacă n-aș fi puțin băut, i-aș spune - penibilă, cînd mi-am auzit numele strigat de niște băieți pe care nu-i cunoșteam, însă, discutînd, akazîvaeța, erau din văratic, și ce amalgam de emoții m-au copleșit!..
o chestie reușită e și faptul că mai învăț și repet ( ceea ce consistă mai marea parte din ce-mi place ) cîntecele interesante. pe lîngă asta deviază deprinderea de-a mă repeta.
astăzi fiind o zi oarecum reușită, iar eu obligîndu-mă să fiu mai de treabă decît nota 6, am reușit să lucrez, înhilînd o mulțimea de miros de lac, și răbdînd starea care ți-o dă, și.. stabilit fiind de ieri, ne-am văzut cu daniela și prietenul ei - andrei, pe care i-am dus pe la ateliere, unul de la moldova-film, iar altul, de pictori, unde deja mai activează puțini, unul dintre ei, sculptor, fiind drăguț să ne permită să intrăm în atelierul dumnealui. aș remarca și faptul că avea niște lucrări foarte reușite, idee care mă face să revin la gîndul că în mare parte, a fi artist, merită dedicație! ( un oarecare fel de această dedicație, probabil, glumind, ar fi și faptul că m-am apucat să lucrez după o bere ). un antonim felurilor în care decurge producția *artei* în rîndurile majorității tineretului de astăzi, injectînd un antigen, dacă-i găsești o opțiune potrivită, care-ți excită percepția corectă a artei.
mai recent, tot zicînd despre ce mă, am căzut, și-apoi observaseși astăzi o diferență între ghenunchiul drept și celălalt, fapt care m-a stresat în felul că-mi apăruse o oarecare amețeală, incontrolabilă, din a cărei cauză am fost nevoit să mă ridic și să-mi liniștesc corpul\mintea.
am mai observat o chestie, probabil oarecum deranjantă, dar și plăcută, în total opusul perceptibil, și anume în faptul că interacțiunea mea cu muzica fascinează oameni, iar cazul concret despre care spun, este că am fost rugat să cînt și-mi permiteam să refuz, însă mă tot trăgea să m-apuc să.. și apucîndu-mă, e deranjant, dacă e un cuvînt cît de cît potrivit, să mă lăs de-a continua. oarecum, îmi dau seama acum, scriind, de o comparație potrivită față de situația asta, și anume cîntecelu: youre like heroin to me, de gun club, iar explicînd, ar consista în ideea că, e greu să mă debarasez de dorința de-a cînta, din clipa cînd iau chitara în mînă.
