#1

am o schimbare continuă de regim, acum, 3 noaptea, vreau să dorm și nu pot, ieri, abia la 4 începusem să privesc filme. 

îmi amintesc acum de o situație cu valeria, despre care scrisem mai demult (trebuie recitit). 

mergeam pe drum și ea-mi spuse despre faptu că se sărutase cu un prieten,  eu atuncea mă enervasem foarte tare. am pornit la deal, lăsînd-o singură, apoi , peste cîțiva metri pornisem după ea. îmi amintesc starea mea de atunci, eram copleșit de emoții, aveam o minte tulbure, mi s-au schimbat de vreo trei ori lumile/pămîntul de sub picioare. eram instabil/incert/ incontrolabil eului meu.  era o trădare de sine. 

nici nu știu de ce am urmat-o , vroiam răzbunare?, ori vroiam s-o depășesc? mai simplu ar fi să zic ce-a fost, pentru că nu mai știu ce vroiam.  

de ce mă mai culcasem cu ea? că n-am făcut-o  să sufere. admit că vroiam să mă cufund în plăcere și uitare. moral îmi pare dezgustător.  vroiam s-o rănesc, să-mi arunc emoțiile-n ea. mi se pare foarte aiurea cruzimea care o simțeam atuncea, sărutînd-o . poate era de fapt desăvîrșirea/vîrful. atîtea emoții, contradictorii, contradictorii însăși faptului. 

totuși ea nu-și pierdu frumusețea, iar eu , o vroiam pe ea.

#anterior.
e o nebunie în ziua de azi, oamenii știu că pot înlocui oameni, simplu, azi, acum. ne-ajungînd a-i cunoaște, a-i înțelege, îi lasă, ori îi tratează cum le place lor. pentru că oricum, dacă nu-i poți domina prin eu-l tău, îi lași. îți sunt indiferenți. într-un final contează doar eu-l tău și cîtă masă îl ascultă.

#azi.
mă trezesc. îmi fac o cafea.
încep să beau vin, e undeva 11, vreau să cînt la chitară. astăzi am început a tuși puternic, îmi ard plămînii. încercaseși niște vin, nici ăsta nu e bun, mi-e iarăși rău.
am fumat la geam, cu ambele mîini stînd pe pervaz. e așa o zi urîtă, ar trebui să fac ceva frumos.
tocmai mă gîndeam să sar. în viața următoare aș vrea să fiu pasăre, și să zbor și să fiu prins în aceiași capcană stupidă.
aș vrea să uit de dorctori , de iubiri și dezamăgiri, să nu mai existe chestii care n-aș vrea să existe. sunt indifernt, dar nu e o indiferență absolută.
și acuma mă trimit fetele.
interesant ce reacție au ele, văzînd așa un nebun ca mine..?

hai, comentează!

nu am scris de cîteva luni, nu mă trage spre a mă exterioriza, nici aicea, nici în alte locuri și cu alte persoane. mă închiseși în mine, de altfel , pare-mi-se, ca și tatăl meu.
trăisem niște momente extraordinare cu dînsu, la văratic, de ziua lui. era plăcut să-mi mai văd odată străbuneii și să umblu aiurea pe dealuri. afluentu de acolo se uscase la fel cum o făcuse și inspirația mea, deja atît de vagă fiind, poți s-o treci pe un pod portabil (scîndură). cred că mă transferaseși pe o undă mai serioasă, care constă într-o percepere și atitudine mai valoroasă față de sine. de la ziua mea, de altfel care o petrecusem cu mult alai și veselie și țin minte foarte puțin, mă încadraseși într-o atmosferă de singurătate și activități rutinale, serviciu, lecții, repetiții. sînt cîteva situații complicate cu cîțiva membi ai familiei, așa să zicem, dacă-i tot familie asta.
cel mai fain cadou de ziua de naștere indubitabil este chitara mea nouă, neagră, cu tremolo. mă enervez de lipsa de spațiu pentru repetiții și singurătate. sunt întotdeauna deranjat de prezența cuiva și de altfel prezența asta-i simțită. mă gîndesc acuma că n-am scris de atîta timp că structurez stupid frazele. nu cred că sunt în starea de a crea un text coerent-artistic, de a mă exprima într-o măsură reușită și emoțional și realistic. nu-mi găsesc o treaptă de a mă împinge de la ea. de altfel des e plăcută starea asta de indiferență psihică.
20 e o vîrstă caracteristică mie, acuma. mă autosesizez și mă observ fiind în stare de multe chestii interesante și curioase. mă conduc înainte, încercînd să nu mă atașez și să uit de existența oarecarei părți feminine, dar e , cît de trist n-ar fi, prezentă și ea.
n-aș zice că mi-e rău, aș zice că nu-mi ajunge spațiu personal.
privisem o mulțime de filme interesante, e plăcută profesia asta a mea.
era plăcută seara de astăzi, așa culori dense și luna.
muzică

ar trebui să-mi recitesc blogu.

sfîrșit de august, m-am prins într-o serie de probleme de familie,
probleme care mă limitează, de altfel , erau limite ș pîn amu.

#2
mă simt incert. există o frică față de un eventual eșec în tot soiul de acțiuni.
e un fel de incertitudine, pînă nu ajungi la momentul principal, punctul culminant.
mă regăsesc acum, cumva lipsit de liniște, parcă undeva aflîndu-mă , în epicentru.
doar să-ți dau puțină libertate-n gînd, ș mă tulbur, mă devorezi..
#3
eventual , trecuse mult timp să-mi mai amintesc de tine,
chiar vroiam, de cîteva ori să-ți distrug tabloul, dar mă rezum la indiferență/
e un flux de emoții care-l pot explica, de fapt. simplu.
că s-a sfîrșit aiurea, și-aș vrea să cred că toate spuse au avut vreo semnificație.
într-un moment uitasem că-i la timpu trecut.
astăzi primisem un cadou, dar nu aveam o stare adecvată, adică una de satisfacție și bucurie,
mă simțeam cu încă niște pietre-n spate. urmează să provoc un duel dintre contradictoriul ăsta.

cîteodată-i așa plăcut să știi că nimeni nu te așteaptă acasă/
că am să fiu în singurătate, parcă obosit de chestii ș societate.
oamenii băuți cîteodată-s așa ne-interesanți, obositori, deranjatori/
intrînd în casă, poatea-ș simți satisfacție. da nu mai sesizez

#2
ăștia doi ani au trecut cam rapid, încă, cîteodată reușesc să mă simt tînăr,
cu toate că nu-mi mai pot sătura calmul psihologic,( să zicem că-i o metaforă a beției).
sunt într-un impas mare, în multe direcții, atîta timp în singurătate,
și cît e de inutil, pierdut,// trece încet. cred că oboseala mă-mbată,

#3
aruncasem telefonu de asfalt, al doilea telefon stricat, încercări de a scăpa de nervi.
mă pornisem astăzi în centru, la un concert, eventual așteptam să văd pe cineva..
cred că intuitiv/subconștient venisem cu întîrziere. stătuseși singur pe bancă, cu o bere.
mă simt ne-interesant/interesat. un introvert fără șanse de scăpare. penibil.

#4
mă uit la niște înregistrări, îs cam beat să cînt normal, și mai aberez la diferite teme.
sunt cîteva bune. sunt și eu cîteodată bun. tre să fac niște jam sessions.
îmi place că m-ai schimbat, mă autocunosc din nou, așa pare.
cîteodată totuși aș vrea să fie cineva cu mine, acasă. aiurea singurătatea asta.
îmi devin plictisitor însumi.

#5
eram într-o iarnă la văratic, eram mai mulți, vreo 4.
mergeam spre țiglău, o stîncă singuratică, într-un alt mal, decît celelalte.
alergasem beat, încercînd să fac niște poze, mă împiedecasem, căzusem.
după un 360 de grade, mă ridicasem și pornisem iar să alerg, și iar mă împiedic,
mă mai ridic odată și aprind fotoaparatu. făcusem niște poze nais.
îmi amintesc acu cum cădeam prin iarba aia. am nevoie de văratic.

#6
https://www.youtube.com/watch?v=caYeSmNxOpc&feature=youtu.be