mulțumiri pentru felicitările tuturor de ziua de naștere :
Vă mulțumesc pe toți, care mi-ați fost alături, dar și mai mult,..
pe cei care pe-alături nu ați fost. iar ăia care-ați fost unde nu ar fi .. trebuit!
o să vă mulțumesc cu mare drag, că-ci nu vreu să aud nici eu, că vo fost drag.

mie încă-mi pare că toate care se-ntîmplă, îs pentru că așa vreau eu.

# o postat terente vro 30 de sfaturi , ăsta-i unu de-a meu.
problemele tale învață-te să le treci singur, iar dacă ai prieteni, ești norocos.

poate că-i de vină modu de viață care-l duc, dar poate că mă și repet,
că, dintr-o criză în alta, de nervi, e greu s-ajungi și să o intuiești..
și-ncepe ziua mea cu-o bere, deja de vro 3-4 ori la rînd,
că-i mai ușor să ieși așa-n oraș. și uite că e, ce e.
mă gîndeam că-n contextu ăsta ar merita, dacă tot sunt pe două roți,
să raportez toatele la moarte. de fapt la accidente, dar,
moartea fiind un pretext, or o extremă mai potrivită.
și de ce n-aș raporta și altele, toate celelalte la, moarte.
ăh, da! mi-am amintit. îmi schimbaseși telefonu și,..
din pură spontanietate ș mahmureală, puțin, mă gîndiseși
să nu rescriu numerele și contactele, că naibii îmi trebuiesc!
dacă tot am rămas făr de nimenea din prieteni.
e un fel de abordare radicală, aș spune,
cît de tîmpit ș n-ar suna. dar chiar că de ultimele două luni,
mă dezamăgiseși de înconjurarea și ambianța!

în singurătate să mă adîncesc-mi rămîne,
cum se-adîncesc în pămînt, rîme,
tot mai adînc cîn este iarnă,
și-acolo singur să rămîn

e 30 august, dimineața. n-am fumat de-o zi întreagă, și nici n-am băut,
de vro două, să-nțeleg că-s într-o situație tîmpită, orașu ista m-o săturat.
prea multă presiune, ș apar atîtea gînduri, de altfel, .. apar și foarte multe stări
și emoții, negative și instabilitatea asta-mi domină gîndu.
că n-am fumat ș băut, am devenit nervos, de ceva zile stau în casă c-am răcit..
iar înainte de asta am stat în casă fără bani ș companie.
cîteodată mi se transpun stări, față de o persoană anume, într-o neclaritate majoră,
ba-s nervos că-s gata să stric și să distrug, ba că aș striga la atenție!
și toate mă aduc la fumat și băut.e greu să te lași de așa relaxări,
totul devine de parc-aș umbla pe-o podea fierbinte,
de ceva timp n-am avut o beție care m-ar satisface și nici un timp petrecut ca lumea.
și mă gîndesc de ce-am venit în acest afurisit oraș..?!
mă mai tulbură și gîndul dacă urmez o direcție care m-ar satisface, ori,
mai precis spus, dac-am ajuns în băltoaca-n care am vrut.
e greu să te dezici de băutură și fumat. cînd creierii încep a fierbe,
iar picioarele îți ard, și te-nhibi într-o-ncăpere, în care tavanu nu-i înalt.
mai zi-i că pereții-s albi, ș tu stai pustiu îmbrăcat în hainele lu adam,
se plămădea o rimă sacră, dar în suflet stă săracu, ș-te privește cu ochi crînceni.

16 aug. 2017.
m-am frezat. de cîtevai săptămîni mă aflu în casa unei scriitoare, şi mă tulbura că n-am scris de ceva timp.
dac-ai ştiut măcar puţin de presiunea din oraşu ăsta, atunci zic că mă tulbură tucmai şi tablourile.
şi des sînt de-alea care nu le poţi interpreta, nici măcar înţelege. tablouri din viaţă.
probabil sînt în starea cînd încerc a prinde doi iepuri odată, îmi pare rău că n-am puşcă.
să rămîi singur acasă nu-i defel vesel, deja.  cîteodată dezamăgirile tre acceptate ca fact.