im just a dead dog
și noi murim ca cîinii
la cît de tare nu-mi place egoismul, trebuie totuși de admis că în unele cazuri și momente, să fii egoist e foarte productiv, chiar poate vital. acum, la ora asta, îmi e greu și lene să apreciez măsura în care sunt egoist și cît de egoist sunt, fiindcă ar trebui o minte clară și nițel timp, însă la sigur că persistă și trăsătura asta. // dacă în ultimul timă s-au redus crizele de nervi și excesele de furie, fie din cauză că n-aveau motivări, fie pentru că le mai țin în frîu ori le mînuiesc mai dibace, atunci acum, inconștient m-am pus la scris, și e fain că mai drege spre echilibru. // într-un fel, îmi dau seama de cauzele care duc spre stres și dorință de-a strica ceva, dar iată din soluții, încă n-am găsit ceva mai bun decît să înjur în gînd și să trec peste, răbdînd. // anu ăsta n-am fost la sat, și nu știu dacă o să ajung.
iolki-palki. abia m-am trezit și iată-mi amintesc ce-am visat, și e soiul de vis care nu-i nici coșmar, dar nici unul vesel. cred că le-aș numi visuri depresive, dar nu-s atît depresive cît umilitoare, iar de visat, am retrăit plecarea în olanda, doar că de data asta era germania, și mai erau ceva diferențe minore. oricum, în vis predominau toate etapele, și parcă n-am visat mult, vro 20-30 min?, dar tot a rulat ca fiind rupt din film.. și unul cu puține perspective ori înbucurător, după care te-ai simți voios. interesant, poate c-ar trebui mai multe filme care să-i facă pe oameni să se simtă de rahat, poate-n unele cazuri ar ajuta..
Iubito, cata lume intre noi
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...