amuș o să fie cald, o să iasă iară fetele, unele mai frumoase ca altele. la dracu!  cu piciorușele lor, și parfumurile lor, și toate rahaturile astea care se numesc frumusețe. să-mi bag sula dacă rămîn în chișinău. m-am zaiebit bleadi de fete la fel de mult cît îmi lipsesc. oricine. una. tu .
 să te ia dracu! cu tot cu bacu.
poate c-ați crede că-i un fel de ură. nu. nu e ură, e nebunie/stres/agonie/nevroză.
nu ți-aș dori rău, nimănui dintre tine. că-ci eu te-am iubit și orice n-aș zice, m-ai și salvat.
m-am zaiebit de cunoștințe noi, fete, nume ,preferințe. toate s-au amestecat deam, e-un borș în cap.
nu mi-ar trebui mai mult decît poți să oferi. încerc să nu intru în conflict cu viața. să-mi abțin  dorințele egoiste de a vorbi urît despre fete. de a nu proceda greșit, de a nu face rahaturi. blea ce m-am săturat, de toate, m-am săturat să zîmbesc, să umblu pe jos, să beau, să ascult. nu am umblat la academie de vreo lună. dacă sincer, aș vrea să te trimit nahui, să te înjur bine, indiferent de modalitate. poate l-aș ruga pe cristi să ți-o transmită, ori pe dorina. poate dacă te-aș vedea și pe tine plîngînd , aș fi satisfăcut?
cel mai tîmpit moment este că scriu astea treaz. și de unde-mi apare ura asta?

în cadă nu-i loc..
două nuduri în foc.

mi-o băgat ieri nenea niște depresie, așa o stare cumplită, parcă m-am sinucis. bine că m-am vîrubit pe vreo oră la atelier. ai mei pleacă la vilă, bunica la sat. am ajuns azi la o expoziție, la muzeu, filmasem pentru examenu lu tata, cîteva tablouri cît de cît, ulei pe lemn.
dupa, i-am montat reportaju si am plecat la bunica. am stat vreo doua nopti acolo, o venit fel de fel de oameni. reusisem sa ne imbatam, dar si sa facem oleaca de treaba: am inscris un demo/video. l-am si bagat pe yt. bombingforyou. ma imbatasem prea tare si, stind culcat in patul rece, inauntru eram la vre-un aventura parc.
 de vreo 2 sapt sau 3 nu mai esti pe fb, si e cam plictisitor sa nu te vad. as mai zice ca mi-e in cot, dar nu-s sigur.
singurele momente in care ma simteam bine cu vreo fata erau acelea cind ma pierdeam , in timp, spatiu , emotii.

#discoteca di ieri o ajuns pînă az. am rămas satisfăcut, chiar dacă nu erau fete care dansau, ș n-avem atîta bani de alcool. nu știu ce sa mai zic că era fain, ajunsesem cu băieții pîn la ciocana, chiar nu departe de casă, pe la 6 dimineața eram deja și-n pat. avusesem un vis straniu.
#cred că apare un val de depresie, poate de primăvară, ș nu dă doamne s fie ce pare.
# transcriu de pe peliculă acuma un interviu cu o regizoare. are o voce bătrînă dar frumoasă. în textul anterior, cu deportările ,vorbea o voce mai simplă, mai plictisitoare, dac-aș fi în drept să-i atribui așa adjectiv. este întrebată cine îi sunt colegii de clasă la care răspune : mă scuzați, nu mai țin minte. ajunsese niște note într-atît de fine încît mă turmentaseră o mulțime de idei. mă întreb de ce ar fi dramatică situația asta, în care te lasă trecutul, să știi că ai fost, văzut, răbdat, trecut, simțit și acuma vorbești despre asta, încerci să închegi o descriere, dar nu-ți reușește. pentru că nu mai ții minte?

cînd timpul te-a furat pe tine , îl uram enorm. nu-mi închipui vreo stare cînd o să mă fure pe mine.

lucrasem vreo două zile la peretele ăsta, a fost o experiență faină chiar dacă: am obosit, mă extenuase psihologic, băusem toți banii, și cred că răcisem. și se-aude că nu-i încă finisat, anyway, să dai cu peria încolo-ncoa și să nu te gîndești la oarecare probleme și blabla.
îmi aduse o pedală distortion și niște cabluri, foarte fain sună . tre să cîștig vreo 200 lei și să plec pe cîteva zile afară din oraș. și iar . poate funcționează schema.

mă mai tratasem puțin, parcă mă simt mai bine. nu pot găsi un cîntec și s-a întipărit în minte numai un cuvînt. m-a fascinat gun club-ul , jeffrey lee pierce. se îmbolnăvise bunica , se simte cam grav. o să merg astăzi dimineață să-i gătesc ceva de mîncare, ar trebui să uit de supărări și să am grijă puțin de ea. mă întrebase astăzi de valeria(valeria-și deactivase accountul și nu pot intra la ea pe pagină, ce haios.), dacă o felicitasem cu opt martie. îi tot zic minciuni. la dracu, deja nu rezist să-i zic despre ea. anyway , într-o zi,cred. îmi dăduse să transcriu un text despre deportări, un fel de interviu. să-ți zic că nu-i chiar așa easy să auzi vocea povestind și să tapezi litere pe rînd, totuși ți se transmit emoții, parcă privești persoana-n ochi, o consolezi. mi-au propus un miniserviciu. tre să vopsesc un perete și mă duc maine să iau banii pentru vopsea. tre să fie o chestie faină.  

vreau un leagăn între două sticle de coniac
mă-mping din una-n alta zac
raze de soare prin frunze de copaci
și vînt aievea printre maci

oricît n-am fi noi de săraci,
dacă te plac și tu mă placi..
intinde-ne-vom în cîmpii
n-ar fi ăsta vis unu dintre mii

se cam transformă eu-l meu, parcă privesc mai serios la viață. aveam o frică cîndva , să nu mă repet, în poezii și cîntece, în sentimente. acu înțeleg că-s deja irepetabil, într-un sens slab.
mergînd în transport observ femei în călduri, excitate cu prileju optului martie. ieșind din transport rîd.
astăzi m-am contrazis într-o temă importantă. am ajuns la ideia că nu-i nimic strașnic să am în gînd o femeie ca punct de reper în atitudinea față de altele. unica nedumerire e faptu că n-ar fi idealul femenin, și nici nu l-aș putea avea.

i have nothing to say, and no one to forgive.
i clearly see my way, but i can't walk neither believe.
if death comes this night, oh let it enter please,..
oh let it take my breath, i won't fall on my knees.

i might not live enough, oh fuck it, i wasn't even strong
but for myself i lead the highway for so long.
dig the soil around me, i'll jump in the grave by my own

mă trezisem de dimineață cu un entuziasm enorm, reușisem să-l grăbesc fumînd niște coseac. starea era una de nedumerire , umblam încolo și-ncoa prin casă și tot nu mă decideam să fac ceva.
îmi tot făceam planuri , eram după o beție și aveam de gînd să mă odihnesc în ziua aceea.
nu m-am apucat să scriu, chiar dacă vroiam, într-un moment țin minte îmi rosteam al cincilea rînd, nu mai contează acu.
în cîteva zile mă îmbătasem și mai tare, venise fratele lui ruslan și aveam toți chef să bem. ajunsesem la unu dintre prieteni acasă, după o sticlă de vin. el ne turna țuică, de casă. e o chestie nebună, te face într-atît de beat că nici nu-ți dai seama. țin minte plecasem spre un club și nu ne dădeau voie, începusem să fac scandal acolo. îi zisem unuia dintre paznici să-l cheme pe administrator, vorbeam aiurea, nepronunțînd deplin cuvintele. mă certam cu șoferi care mergeau pe trotuar. cel mai haios cred că era momentu cînd ajunsesem în rock și mă aninam de chelneriță gen : dă să te sărut . mă apucă hormonii de primăvara. ieșisem cu ruslan de-acolo și ne-ndreptam spre casă. pe drum îl înjurasem și mă lovise. nu simțisem durere decît următoarea zi, însă nu atît de tare că eram într-o stare plutitoare, un feeling megaplăcut. mi se umflase nasu și observase și mama, cred că s-a cam deranjat. anyway, nu mai port bocancii ăia de punker și parcă nu-s atît de energizat în rebeliunea mea.
de cînd mă adăugase valeria mă gîndesc tot mai des la ea. citisem o frază : ca să nu te deznădăjduiești în cineva nu tre să ai așteptări de la el/ea, și n-am nici o așteptare, neither from me.
o să merg la atelier la domnu ghenadie tîciuc, ar trebui să mă preocup de chestiile mele morale. să mă atașez de artă și frumos. asta ar fi o subtilitate în caz de nevoie de exprimare a eului meu.
vine nenea horia degrabă și-o să mai petrec ceva timp megafain cu ei. poate-ar trebui să-mi găsesc și eu o romîncă, să-i urmez exemplu, dar nu mă grăbesc. la sigur o să vorbesc cu el despre trușeni . dacă-mi dă cheile de-acolo, mă mut cu traiu!
o să duc o viață lipsită de facebook și huinea de asta, o să mă detașez de oameni și în special de fete. poate vara asta n-o să mă îndrăgostesc. mi-aș ocupa timpu cu ceva mai interesant, muzică, pictură, agricultură. parcă mă văd un monah budist lîngă căsuța lui.
n-am grăit cu vreo fată de pe 26 feb, nici prietenii nu i-am văzut de prin februarie.. adică ăștia de vîrsta mea. aveam un fel de chillnight la academie și luasem multă iarbă cu mine. în timp ce făceam un bong se apropie unu și mă-ntreabă: bă ce an ești? , îi răspund calm, la care el îmi exprimă : ai să devii om mare. mă reîntorceam la momentu ăsta din cînd în cînd. hend stop Hendrix era om mare, stau ș ascult cum rupe bașnea de la dumnealui. vine opt martie și tre să-i fac cadou lu mama, că-i femeie ș ea. azi îi oprisem cartea( ascultă cărți online) și vroiam să cînt. ea cred că avea chef de vorbă și mă-ntrebase de ce ar trebui să m-asculte cîntînd, i-am replicat nu țin minte ce și mi-am strîns chitara. crezuse că m-am supărat și hai să mă mai întrebe una-alta. păi nu mă indignase "egoismu" ei, parcă nu mă interesau emoțiile. a ieșit fain în final.
tot mai des uit să-mi bag ochii în blogurile fetelor, și nici în profilele lor.