i have nothing to say, and no one to forgive.
i clearly see my way, but i can't walk neither believe.
if death comes this night, oh let it enter please,..
oh let it take my breath, i won't fall on my knees.

i might not live enough, oh fuck it, i wasn't even strong
but for myself i lead the highway for so long.
dig the soil around me, i'll jump in the grave by my own

mă trezisem de dimineață cu un entuziasm enorm, reușisem să-l grăbesc fumînd niște coseac. starea era una de nedumerire , umblam încolo și-ncoa prin casă și tot nu mă decideam să fac ceva.
îmi tot făceam planuri , eram după o beție și aveam de gînd să mă odihnesc în ziua aceea.
nu m-am apucat să scriu, chiar dacă vroiam, într-un moment țin minte îmi rosteam al cincilea rînd, nu mai contează acu.
în cîteva zile mă îmbătasem și mai tare, venise fratele lui ruslan și aveam toți chef să bem. ajunsesem la unu dintre prieteni acasă, după o sticlă de vin. el ne turna țuică, de casă. e o chestie nebună, te face într-atît de beat că nici nu-ți dai seama. țin minte plecasem spre un club și nu ne dădeau voie, începusem să fac scandal acolo. îi zisem unuia dintre paznici să-l cheme pe administrator, vorbeam aiurea, nepronunțînd deplin cuvintele. mă certam cu șoferi care mergeau pe trotuar. cel mai haios cred că era momentu cînd ajunsesem în rock și mă aninam de chelneriță gen : dă să te sărut . mă apucă hormonii de primăvara. ieșisem cu ruslan de-acolo și ne-ndreptam spre casă. pe drum îl înjurasem și mă lovise. nu simțisem durere decît următoarea zi, însă nu atît de tare că eram într-o stare plutitoare, un feeling megaplăcut. mi se umflase nasu și observase și mama, cred că s-a cam deranjat. anyway, nu mai port bocancii ăia de punker și parcă nu-s atît de energizat în rebeliunea mea.
de cînd mă adăugase valeria mă gîndesc tot mai des la ea. citisem o frază : ca să nu te deznădăjduiești în cineva nu tre să ai așteptări de la el/ea, și n-am nici o așteptare, neither from me.
o să merg la atelier la domnu ghenadie tîciuc, ar trebui să mă preocup de chestiile mele morale. să mă atașez de artă și frumos. asta ar fi o subtilitate în caz de nevoie de exprimare a eului meu.
vine nenea horia degrabă și-o să mai petrec ceva timp megafain cu ei. poate-ar trebui să-mi găsesc și eu o romîncă, să-i urmez exemplu, dar nu mă grăbesc. la sigur o să vorbesc cu el despre trușeni . dacă-mi dă cheile de-acolo, mă mut cu traiu!
o să duc o viață lipsită de facebook și huinea de asta, o să mă detașez de oameni și în special de fete. poate vara asta n-o să mă îndrăgostesc. mi-aș ocupa timpu cu ceva mai interesant, muzică, pictură, agricultură. parcă mă văd un monah budist lîngă căsuța lui.
n-am grăit cu vreo fată de pe 26 feb, nici prietenii nu i-am văzut de prin februarie.. adică ăștia de vîrsta mea. aveam un fel de chillnight la academie și luasem multă iarbă cu mine. în timp ce făceam un bong se apropie unu și mă-ntreabă: bă ce an ești? , îi răspund calm, la care el îmi exprimă : ai să devii om mare. mă reîntorceam la momentu ăsta din cînd în cînd. hend stop Hendrix era om mare, stau ș ascult cum rupe bașnea de la dumnealui. vine opt martie și tre să-i fac cadou lu mama, că-i femeie ș ea. azi îi oprisem cartea( ascultă cărți online) și vroiam să cînt. ea cred că avea chef de vorbă și mă-ntrebase de ce ar trebui să m-asculte cîntînd, i-am replicat nu țin minte ce și mi-am strîns chitara. crezuse că m-am supărat și hai să mă mai întrebe una-alta. păi nu mă indignase "egoismu" ei, parcă nu mă interesau emoțiile. a ieșit fain în final.
tot mai des uit să-mi bag ochii în blogurile fetelor, și nici în profilele lor.