da țîe bleadi țî-i pohui!
cît adorm, nu mă pot debarasa de gîndu la tine,
or la singurătatea care dăinuiește-n camera mea,
și-n al naibii meu de pat!.. poate să dorm pe jos?
da ție ți-e indiferent!, țî-i pohui,. !
cît beat eram cu o altă ea, și
vrînd să-i zic pe nume, mi se rupeau de pe buze,
litere din al tău nume, și îmi dădeam seama
cît de urît ar fi,.. să le dau să răsune.
ș mă gîndeam că, n-ai fi auzit vre-odată,.
că ți-e indiferent, țî-i pohui,.
cred că, de cevai timp, femeile au egou mai trainic
cevai în toate ale lor, se-ntîmplă a fi tainic,..
sigur n-aș vrea să sune ca o poezie,
matincă m-am cam încălșit, în toate astea scrise,
însă, la naiba! *blea!
urăsc s-adorm știind că-s singur.
urăsc s-adorm știind că-s singur!.
.. cu toate că ăsta era un sfîrșit,
îmi e silă să scriu pronumele: eu.
mă simt într-atît de umil și de insuficient
de o oarecare demnitate, ori drept la existență
a unui oarecare eu, cred că ..
mă urăsc fără tine.