duminică, 27 decembrie 2020

 am dat de niște fotografii de prin olanda, unde nici nu mă așteptam.

m-am uitat, mi-am amintit, am stat puțin pe gînduri, și-am plecat să beau ceai.

joi, 17 decembrie 2020

am inaugurat expoziția bunelului la galeria brîncuși! interesantă treabă ce durează de vro jumătate de an, iar recent am cărat lucrări într-acolo, certînd lucrătorii de la galerie, și umblînd încolo-ncoa, cu fel de fel de task-uri,.. fapt pentru care am fost mulțumiți, cu tăticu, în cadrul inaugurării, de către directorul muzeului de arte, președintele uniunii artiștilor plastici, și bunica, într-o manieră de-a descinge atmosfera și într-un oarecare fel .. probabil haios, fiind vociferată fraza: de data asta, au fost la înălțime, fapt ce l-am reproșat în același mod glumăreț bunicăi, pentru că n-au fost (încă) cazuri să nu fi fost. :D

o experiență la cît de interesantă, la fel și de tensionată, avînd în vedere că bunica a editat tucmai două cărți, (alea la care lucraseși cu ea de primăvară), într-o perioadă de nu mai mult de o lună diferență, și-apoi închegînd expoziția, un enorm efort de gestiune, stres, emoții și dubii în privința unor aspecte, care trebuiau soluționate, ori ameliorate și încă mai sunt..

mi-am făcut și eu de cap, pe-acasă, cu o mulțime de băutură și prieteni, venind și plecînd, și-aș spune că era o baie de alcool,.. ce-i drept era și multă muzică, ceea ce mă bucură, dar și faptul c-am evadat de-acolo, stînd o săptămînă fără alcool și fără s-ating chitara. am reușit s-adun o grămăjoară de probleme, la care mă mai gîndeam periodic, încercînd să le găsesc soluții, și am supărat ceva oameni fiind dur, oameni care sper să înțeleagă în final, că sunt lucruri prioritare și mai presus de niște nemulțumiri de ordin inferior.

totuși, printre altele, am evadat pentru o zi, înafara orașului, cu niște artiști, să tăiem un nuc, unde-am căzut cu mîna-n foc, și-am băut vin, și-am pierdut un fir de la amplificatorul ăla fain, fiind nevoit să cînt la altul, împrumutat de un prieten, pentru ce îi sunt recunoscător, și.. totușii fiind o experiență veselă. mi-a plăcut și faza în care am văzut oameni deschiși pentru a îți acorda un ajutor, și alții care erau sceptici și indiferenți, ceea ce pune în valoare adevăratul frumos al omului.

discutaseși recent și despre femei, și ideea care o afirmam era că m-am dezamăgit în femei, în narcisismul lor de-a fi dorite, cîștigate și înălțate. avînd în acea săptămînă niște internet și tot uitîndu-mă prin net, în (aproape) toate părțile vedeam cum se exaltează și-și cerșesc atenția,.. well, poate cuvîntul *cerșesc* nu e unul chiar potrivit, însă *dobîndesc* e unul chiar la locul său. și-apoi gîndeam: n-am eu ce să ofer decît ceea ce am,.. și-n concept, dragostea nu constă în a oferi, ci în a crea. a crea reciproc. cred că m-am decis de ceva timp, că am să urmez totuși către o dragoste care începe de la o ceașcă, o farfurie, o lingură.

https://www.youtube.com/watch?v=g-h5Qp-r_OM

 https://www.youtube.com/watch?v=idU8SV3btu4&feature=emb_title

second cheapest wine 
best uber driver

marți, 8 decembrie 2020

păcat că, natura umană, în majoritatea cazurilor, e limitată în viziuni, posibilități decizionale, alegeri și opțiuni. căci, pentru majoritatea oamenilor, probabil, și în majoritatea cazurilor, probabil, via se împarte în alb și negru.

 recent am avut vro două, at least, discuții pe tema relațiilor, și adunîndu-mă cu gîndurile, și formînd o părere, am ajuns la concluzia că, (ale mele) principiile sunt sinceritatea și respectul. niște trăsături de bază, care cuprind în ele și puțin din alte particularități. 

duminică, 15 noiembrie 2020

cîteodată mă simt la culmea enervării, și sînt cazuri cînd izbesc cu ce-mi nimerește sub mînă.

ceva zile în urmă, am făcut roata pe scara unui bar, ș-am mai căzut pe drum acasă.

rușine?, nu. e o mare frivolitate să simți un om, căci de ceva timp mă simt detașat,

lipsit de interes în a cunoaște o femeie, de-a mă culca cu una.

acum, aș avea dreptate să zic că nu am prieteni de vîrsta mea.

mă simt curios în a descoperi ceva doar pentru mine, și e curios să mă descopăr distrus,

fără decît de o emoție calmă, ocupîndu-mă cu lucruri de nimic, ori muzică.

privind același film, pînă-i învăț și replicile.

în orice caz, sînt posibilități să scapi de ură și de nervi. 

...

cîteodată, recalculez în gînd cît aș mai avea de trăit, și-n astea ratez de fiecare dată.

să nu fie tîrziu, să nu fie tîrziu.. să uiți să fii.


vineri, 30 octombrie 2020

 sînt lucruri care le-am lămurit, sau cred că le-am, în mare parte, și unele care-mi sînt total străine.

orașul m-a indus într-o stare de leneveală și oboseală concomitent, o lipsă de motivare.

la o beție, am ieșit în tăcerea dimineții satului, și-am băut apă din butoi, apă de ploaie.

iar bețiile mă prind cîteodată cu mintea tulbure, și-apoi nu mai țin minte multele, însă tot ele nu-mi ajung.

discutînd despre oamenii care mă înconjoară în ultimul timp, tind să cred că tinerii m-au dezamăgit.

merg pe jos, merg mult pe jos. și astăzi plouă, și-o să merg pe jos iar.

pe 25 septembrie m-am scăldat, pentru primă-oară din anu ăsta, și eram pe-aproape să mă-nnec.

tot atunci am găsit o pietricică frumoasă, care-am predat-o altor mîini.

opt fraze mi se par de-ajuns.

https://www.youtube.com/watch?v=_RVYEgGgDKs&fbclid=IwAR2VD2lsOuwoiFavGoJ2Twi0gmz3F-cqEZrXcvzdOEgn_gUY2VgSUDpH1fk

luni, 17 august 2020

 uu, blogger-u are o nouă aparență/.

vreu să mă ibanesc cu capu de perete. :D

vineri, 31 iulie 2020

este un ciuvac care vine pe la atelier de ceva timp, ș cu toate că îi un alcoolic mai mare decît sunt eu (probabil,..), îi un om care bagă blea-uri ș nahui-uri, peste fiecare cuvînt, povestește niște chestii vesele ș interesante. azi am reușit să grăim despre muzică, ș am ajuns să mă informez (cu părere de rău, doar..) de un cîntăreț.. link link2 link3
în ultimu timp atît de puțin stau pe internet, că acum, cît am venit prin vizită pe la bunei, mi se pare atît de ridicol, cu toate că sînt persoane cu care aș avea plăcerea de-a comunica. curios este și faptul că mă deranjează puțin inaccesibilitatea mea.
iar un prieten, urmează să facă 48 recent, și îmi pare bine că are o oarecare influență de simplu, față de mine. totuș, oamenii ăia, care-și trăiesc viața-ntr-un oarecare ecran, oarecum oamenii în pas cu timpul, îmi par dintr-o cu totul opusă lume, pentru că (vorbind despre această particularitate) nu cred că aș putea fi un om performant, om din ziua de azi..
un fel de antimerci: mulțumesc prieteni pentru că nu sunteț.
https://www.youtube.com/watch?v=SvFuh-o2w7E

duminică, 5 iulie 2020

sometimes feeling angry, sometimes feeling blue.
azi în genere-s treaz de ieri, iar toată noaptea citeam o carte.
mă gîndesc cîteodată că femeia potrivită mi-ar citi și gîndurile.
tot dimineața priveam spre tunete și ascultam ploaia.
cred că sînt satisfăcut că am părăsit olanda,
măcar pentru faptu că acolo-mi era mai neplăcut decît aici.
un altfel de neplăcut, decît tine.
și-o altfel de iubire decît ai crede..
cu toate astea și celelaltele multe spuse,
yet, o dragoste care rămîne veșnică, inspiră veșnic.

vineri, 3 iulie 2020

alaltăieri am căzut de pe bicicletă, domnu ori doamna șofer nici n-o avut curaju să oprească, m-am întristat,.. mă gîndeam c-o să mai merg pe-acolo, poate-i fărîm oglinda, dar cred că n-am să pierd timp în zădar. azi aveam o emoție stranie de-a merge cu bicicleta, totuși, văd că merge. m-o sunat Horia spunîndu-mi că mă bag într-un rahat.. nici nu îmi dau seama care ar fi, în orice caz era un vis.

voiam să-ți spun că încă te iubesc, și că de vreai, să-mi scrii.. da m-am răzgîndit. îți scriu aici. 

duminică, 28 iunie 2020

am venit de la vilă, merg spre casă, enervat.
greu să sporești cu bătrînii.
matincă-i greu și bătrîn să fii.
cîteodată mă mai gîndesc la tine,
ș mă simt ca un cîine.

duminică, 21 iunie 2020

casă în care moartea a fost am să dorm,
casă în care moarte va fi, voi dormi,
suflet lăsat de izbîndă unui trup bătrîn,
și dragoste niciodată uitată.
///
a murit străbunica, în data de paisprezece iunie,..
la fel și străbunelu, ceva ani înainte.
mă consolez cu gîndul că stau alături,
o viață și-o moarte, împreună.

luni, 18 mai 2020

uhm, poate n-am să inventez un gen nou, dar poate că o să-mi găsesc totuși sunetul)
totuși săptămîna asta o decurs destul de voios, cu toate c-am băut și eram depresiv.
aștept niște vinișor de la nord, și-acum, iaca-mi iau chitara și rucsacu, și gătesc berea și-o șterg acasă.
e aproape douășpe. https://www.youtube.com/watch?v=b7ALSlTo4o8

duminică, 10 mai 2020

mergînd pe drum, și bunghindu-mă la un alt ciclist, ca să mă salut, m-am pizdanit într-o groapă, evitînd o cădere, dar speriat de sunetul ascuțit care s-o produs. de te miri pe unde apar gropi într-o zi frumoasă de duminică, și în viața asta..

vineri, 8 mai 2020

unui copac îi ia mai puțin timp să crească, decît unui om să rămînă copil

marți, 31 martie 2020

mă cam bungheam în pagina profilului, ş se pare că nu prea prezint interes societăţii sau generaţiei mele,..
nu e că n-aş fi ştiut acest fapt de ceva timp înainte, dar se zbate şi,
ca să nu exagerez spunînd că-i un cuţit în rană, oarecum, totuşi deranjează.
precum şi alte lucruri care le-am asimilat pentru o perioadă, iar ele-şi tot fac de cap, periodic.
cînd am fost trimis la psiholog, mi-au trebuit ceva clipe să mă calmez,
chiar n-aş înţelege şi nici accepta să dau cursă ideii că n-ar fi în regulă ceva cu mine..
căci la sigur e, precum şi cu fiecare. să mergi la psiholog, .. pentru o reeducare, mai degrabă.
în ultimele două zile, citiseiş vro optsute de pagini, şi cum pretind să mă asimilez unor situaţii sau fraze,
a început a-mi place ideea că aş putea fi schizofrenic,
(în carte era accentuat faptul că ar fi o egocentrare, un oarecare fel de-a raporta un şir de cazuri în special persoanei tale).. şi la naiba, poate chiar aş vrea să fiu, sau ar trebui să fiu!,..(cum sînt unii).
era totuşi o carte patetică, una din cele două, un cine ştie ce roman detectiv mistic, aparent cu o dezvoltare tare naivă şi lipsită pe-alocuri de ingeniozitate. adăugînd la asta şi faptul că erau vro 15 greşeli,..
aproape pot spune că era tîmpit. totuşi mi-o apărut gîndul fugar, la care cred c-am renunţat, că îmi păruse la fel de tîmpit. suna cam aşa: ţi-aş da voie să mă răneşti, doar ca să te văd apoi suferind. (matincă trebuie reformulat) 

miercuri, 25 martie 2020

m-o apucat ieri o tristeţe aiurea, după ce-ascultaseşi la rînd acelaş cîntecel de john lennon.
o tristeţe lipsită de gînduri sau tulburări, fiind prezentă doar o stare de lipsă interioară.
m-am apucat să fac curăţenii prin casă, că eram răcit zilele astea, şi mă mai izolam.
dar curăţeniile astea îs aşa de rapide, că mă uimiseşi. şi îmi tot căutam ocupaţii.
de o lună, două, am avut doar cîteva beţii, în rest, în puţinele ocazii de-a bea nişte vin sau bere,
îmi permiteam să nu mă îmbăt, ba chiar refuzam să mai bag alcool.
mă mîndresc puţin de treaba asta, dar şi de faptul că mă tot impun să cînt, şi fac haz pe subiectul dat.
totuşi este şi faptul că joacă mintea mea un fel de tenis cu gînduri din tabere diferite, total opuse.
https://www.youtube.com/watch?v=hcm0OAJXu0c

duminică, 22 martie 2020

* pe cine ai uitat, poți să cunoști din nou *

O tristă moarte ar fi să cazi, ca un ulcior pustiu/gol, și să nu lași în urma ta, decît zdrobite cioburi.
Ți-am adus o piatră-n care vedeam o viață
cîteva aberații, care le mai scoate emoția din mine.
https://www.youtube.com/watch?v=Ud_b2v2Wkio

joi, 20 februarie 2020

cred că am dormit vro 3 ceasuri, doar. și-am încercat de toate, ca să adorm.
o carte de 364 de pagini, în două zile, .. pe lîngă faptul că era relativ captivantă.
însă îmi este cumplit de greu să citesc cevai de kafka.
eram tare dispersat astăzi. prăpădit.
totuși duc ziua la capăt.
m-a cuprins o stare de nervi, cărei nu-i găseam argument, ca s-o calmez.
îmi zboară gîndurile ultimul timp în fel de fel de direcții, inconștiente.
și o remarcă care-am scăpat-o,.. mi se sfîrșise ziua cu gîndul la poezia aia, doamne dacă-mi ești prieten.
probabil aș fi de-acord să mă dau în bătaia puștii.
anyway.
https://www.youtube.com/watch?v=Bjjqmkk0fVo&list=RDMMBjjqmkk0fVo&start_radio=1

marți, 11 februarie 2020

lăs asta aici.
Limba cebuană (cunoscută în română și ca limba sebuană [1], original Binisaya) este una dintre limbile regionale vorbite în Filipine, aparținând familiei austroneziene. Este vorbită de aproximativ 20 de milioane de oameni.

duminică, 9 februarie 2020

Pe lîngă faptul că trebuia să aștept o oră pînă să pot cumpăra niște bere, că m-am tăiat la mîna stîngă, cam tărișor și n-o să pot cînta următoarele zile, și faptul că am venit murdar, mirosind a alcool, sudoare și foc, mă deranja doar frigul care mi-o străbătut prin mușchi, către oase, și grija că am lăsat murdărie acasă, grijă de altfel prea mărită. Totuși, după adunătura de zile în care beam pînă cad de pe picioare, am pornit să iau bere, cu puțină rușine, deoarece e limpede că omul care cumpără alcool la opt dimineața, e tulbure. Remarca care-aș vrea s-o fac, constă în faptul că nu mi-ar plăcea să mă creadă, (cu toate că în privința multor păreri sunt indiferent) doar un alcoolic,.. mai și cînt, și sper că ultima o predomină pe prima.  Cam așa a decurs revenirea din aventură.
De altfel, pornirea a avut loc într-o situație similară, după cîtevai zile de soare, cîntări matinale și umblătură prin casă, am decis să ies din rutină, schimbînd drumul spre magazin pe unul mai lung, nspre nord. Eram treaz de pe la orele cinci, și mi-am turnat o halbă de bere rece, numai bună, sorbind și privind către chitara pusă-n colț. Cu ceva timp înainte am reprivit un kinou, că tot stau fără net, un kinou despre care-am mai zis, care însă avuseși un efect diferit, trezind o dorință de-a face tîmpenii de genul ăsta. M-am apucat să inventez idei prin cap, un fel de pro și contra, proces care l-am abandonat spre sfîrșit, găsindu-l irelevant. Totuși eram copleșit de-o idee de-a fi și mai punk (sau prost). Orele care le-am mai petrecut acasă, constară din consumul unei cantități de bere, cum s-a scris pe-undeva, care m-ar aduce la condiție, aruncarea unor haine în geantă, chitară și rîs haotic. Rîd apropo des referitor la felurite situații, care le mai modific în gînd.
Cu soarele care-mi bate în geam, pe la orele opt-nouă, că nu mă mai interesa ceasu, am tras cu ochiu de vro două ori împrejur, de la vesela murdară la prize și chitară, și-am închis ușa. De altfel, afară era destul de fain, iar trecînd drumul, rutiera nu s-a lăsat mult așteptată.
Cred că de la ora cinci pîn la finalu călătoriei s-a trezit o interesantă emoție de dor, bulversată de diferite altele, iar în marea parte a drumului eram cu un zîmbet pe față, și uneori cu un rîs înnăbușit ori de bere, ori de țigări, ori de alte gînduri și discuții. N-aș avea chef să povestesc toate debarcările și îmbarcările, c-au fost cam multe și-ar fi, probabil cam plictisitor să structurez textu în așa ordine de idei,.. Eventual eram pornit băut la drum și aveam chef de soare, și,..de-o emancipare lăuntrică.
Totuși trecutul rămîne una din cele mai grele emoții cu care ajungi să duci o luptă, iar faptu că nu te poți debarasa de el, și tot revine.. 
Nu e ăsta cazu c-aș filozofa tot drumul, ori acum.
Dar am străbătut pe jos unul dintre cele mai întinse orașe din țară, și am avut și situația să fiu lăsat în vîrf de deal, pe unde bate vîntu rece și viscolu trece. Experiența consta și în chestia că tot mă opream să iau bere, cred c-am băut vro cinci, iar ajungînd mi-am mai luat una. Tot ajungînd, într-un sătuc prăpădit la margine de lume, unde oamenii încă se mai salută pe străzi, și-s încă oameni, mă cuprinse aceelași calm și satisfacție,.. mi-am făcut plinu spiritual, or,.. am ajuns la condiție.
Fiind toate astea spuse, mai am de zis c-am gustat vin, pentru că e o enormă plăcere să vezi ochi.., și-am băut vin, pentru că era un frig asemeni celui din inima mea, și-am trăit prăpădit de (aproape) toate grijile,.. deoarece are o grație și trecutul ăsta cu care-ți duci lupta.

vineri, 24 ianuarie 2020

una de-a lu Stănescu, redactată puţin
nu cum sunt eu sunt eu
ci cum eşti tu sunt eu
un fel de tu sunt eu
pe care nu l-ai mai lăsat să fie.

miercuri, 22 ianuarie 2020

nu că nu m-aș fi acomodat cu olanda ș nervii care îmi creează fiecare splash, să-i zicem, însă acum caut de lucru ș îmi apare ș chestiuni cu job de-acolo, ș încă așa, impulsiv. ah, ș vreau să lucrez în acelaș domeniu, acelaș job, da.. să spăl vase în bucătărie.

sâmbătă, 18 ianuarie 2020

mă chiar tem de bucuria care mă mișcă în ultimu timp, căci ar fi tentant s-o cred marazmatică, ori infantilă, ori tinzînd spre o nebunie, însă mă mai rup enorm de cum îmi sună chitara, și ce cînt, și de aproape fiecare zi, cu toate că-s cumvai pe limite. anyway, azi am ajuns spre telecentru și nu era nime pe-aici, și nici urmă de nervi ori disperare, cu toate c-am înghețat puțin, însă am dat de niște repetiții la moldovafilm, și-am improvizat puțin prin hol, iar apoi m-am rugat la ei. cică fac lecții de tobe acolo, .. faină treabă!
și-am avu ieri o repetiție cu andrei, un nene de vro 45, care era cam băut, însă o mers binișor, printre altele discutînd despre motive pentru cîntecele, și în contextu ăsta am ajuns să ascult niște muzicuță din anii tinereții mele, cu anume genul de motive din care aș fura!.
https://www.youtube.com/watch?v=Uk6dHqCH7IY

poate ajung azi să cînt, că m-am tot pornit cu chitara în oraș, în speranță că nea Horia o da  un sunet,.. cu toate că ultimele ori, mi-am cam făcut de cap pe-acolo, și era cumvai supărat, ori nuș. stranie influență o are neneacu ista, încă neclară probabil pentru mine, ori ne-acceptată.

duminică, 12 ianuarie 2020

te-am zărit în vis, prin geam. erai frezată chel, ca mine.
priveai cam sec, cum ești în alb, pe creștet ți-așezau coroane fine.
și-am ridicat o piatră să arunc, și am făcut-o fără să-mi dau seama.
sînt om, urăsc, și-ncerc să fug de teamă.

sâmbătă, 11 ianuarie 2020

în ultimile două zile, mi-am dat seama de nimicnicia mea, adîncă ș acută,
cu toate că, poate dacă eram mai deștept, îmi dădeam seama de asta,
mai înainte, cu muult înainte.
de pe cînd mi s-a spus că n-am nici o valoare, or de cînd ar fi trebuit să fi perceput că-s ignorat,
și e o chestie care mă cuprinde acum, per general.
căci nu mă refer numai la dragostea aia pierdută, ori la un atașament părintesc care nu l-am avut.
în ultimele două zile, și-am reușit în zilele astea să și nu dorm, mi s-au revelat chestii,..
iar cînd vezi toți oamenii dimprejur oarecum rugîndu-ți absența,
nici nu îmi dau seama de cît de pierdut îs.
m-aș băga și-acu, chiar,.. să fug de-aici, pur și simplu pentru că îs în surplus.
și totuși maniera în care văd viața, îmi permite să fiu și în acest caz optimist, somehow.
doar că dacă le-aș băga pe toate peste cap, ar fi o a naibii de-a depresie.
azi, mergînd spre apus de soare, mi-am permis să stau un cinșpe minute, în bătaia vîntului și,
să-mi fumez o țigară din care aveam, și să sorb din berea care-o aveam,
și mă gîndeam dacă e echitabil să mă prăpădesc pe drumuri.
iar dimineața-mi trecuse cu, ba încercări și insistențe,
ba line melodii care izvorau cu plăcere din toată treaba aia: chitara ș eu.
tind să mă detașez într-o măsură enormă de lume.
nu știu. dar știu că-s tare prăpădit, la moment.
și ce-ar fi de dulce o susținere .

vineri, 10 ianuarie 2020

"Voiam"
Adrian Păunescu
Voiam să-ți spun că ninge și te invit afară,
Afară din cetate, către păduri, oriunde.
Un mărunțiș din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor și tandru, dar cine să mai știe
Și viscolele sterpe incendiază marea.
Și mai voiam să-ți dărui un vechi cojoc de oaie
Și mai voiam să-ți dărui un drum până la munte
Și niște flori de toamnă, ținute-ntr-o odaie,
Dar nuștiu câtă vreme avem de amănunte.
Te-an deranjat degeaba, probabil ai probleme,
Voiam să-ți spun că-i bine și n-ai de ce te teme,
Voiam să-ți spun adio. Voiam să-ți spun că ninge.
după o mahmureală pe cinste, cu ghenunchii şi coatele roase pîn la sînge,
cu urme de răni şi pe spate, nici nu voiam s-aduc aminte, de tristeţea care mă roade, adesea.
după o singurătate dizolvată în fraze, scrise pe foi, ori pe pereţi,
pentru tine, însă ştiute doar de ochi ai mei, şi cîntate singurătăţii doar,..
am să revin..
https://www.youtube.com/watch?v=PiaEtQN6kBM
https://www.youtube.com/watch?v=M4KHEsqAZVA

marți, 7 ianuarie 2020

tare nu prea am chef de-a scrie or cunoaște fete noi, știind că tre să repeți iarăși aceleași fraze, să depui același efort, și mă mai descurajează faptul că îmi par așa naive femeile care-așteaptă să fie cîștigate. ce tîmpenie.